Ar trebui să povestesc odată câţi necunoscuţi am întâlnit, câţi oameni minunaţi m-au ajutat şi care cu ce m-a-mbogăţit. Listele astea sunt bune nu ca să nu-i uităm, căci de asta nu mi-e teamă, ci ca s-o ştie şi ei. Că prezenţa lor în viaţa noastră într-un timp şi-un oarecare spaţiu a fost o misiune. Una îndeplinită.
Astăzi, în cabinet, o pacientă m-a întrebat dacă nu sunt prea tânără ca să fiu dentist. Cu emoţie, am rugat-o să-mi ghicească vârsta. A zis peste vârsta mea;
unii oameni fac treaba asta, căci îşi dau seama că, la mine, jignirile au semn invers. Şi că dacă ar fi zis 19 din prima, nu m-ar fi tocmai bucurat. I-am mărturisit toţi cei 26 abia împliniţi, i-am spus că e primul job, că am terminat în România. După care am început să-i umblu prin gură. Iar, la final, pacienta mi-a mulţumit şi mi-a spus că a fost probabil cea mai relaxantă vizită la dentist din toată viaţa ei. Şi că fusese la destui dentişti.
Şi nu ştiu cum se face, că m-am gândit la Monica. Prietena mea, care m-a învăţat să nu-mi fie frică de adevăr. Căci eram acolo când i-a umplut de sânge cămaşa albă, imaculată, a unui pacient, la prima oră a dimineţii. Omul evident mergea la muncă. Şi până să apuce el să vadă isprava (cred că fusese un detartaj mai exploziv, păţăşti), zice ea foarte degajat “hah, uite ce ţi-am făcut pe cămaşă!” Unde, probabil eu aş fi vrut să văd pacientul cât mai repede cum rupe uşa, iar toată lumea să se prefacă pentru momentul ăla că sângele are culoare albă.
Şi multe altele m-a mai învăţat Monica fără să ştie. Azi mi-a trimis răspuns la un mesaj, că e f supărată, că e pe mailuri toată seara şi că-mi povesteşte mâine, când avem planificată o întâlnire post-muncitorească. Iar eu nici măcar nu m-am oferit să ajut, eventual să tastez mailurile, că precis prind viteză mai mare decât ea 😛 I-am urat
spor şi m-am dus într-un pub să mă uit la meci. Care mi-a stat în gât, apropo.
Sper că toţi oamenii de pe acea listă, trecuţi, prezenţi şi viitori, să ştie că pot face şi ei liste. Şi că oricând se pot baza pe mine.
Klara
Ce frumos ai scris! Asa e, fiecare om are o misiune in viata noastra, nu ne intersectam intamplator si nu ajungem sa impartasim nimic din pura coincidenta. Cel putin asa imi place sa cred, altfel cred ca universul ar face prea mare risipa de energie. 🙂
Prusu Ana Cristina
Trebuie sa ne traim viata, corect punctat peste tot. Sa nu uitam ca avem o viata si daca trecem prin ceva, mergem mai departe, e o experienta…este doar o clipa din ea nu toata viata. Succes
copila blondă
Klara, 🙂 încă ai timp de bloguri?
Ana Cristina, bine spus! Să fie, la fel şi ţie!
Klara
Inca mai am, da! 🙂 Fii-miu nu e hotarat sa vina acum, zice ba ca e prea cald afara, ba ca vrea sa fie rac. Sa vedem ce decide! 🙂
Georgiana C.
Liste din astea cu oameni frumosi cred, sper, ca avem toti. Le purtam aproape de inima, intr-un buzunar stiut numai de noi. Important e sa nu uitam sa-l deschidem din cand in cand.
P.S.: nu stiu la ce era reclama, acum cativa ani, dar bine zicea: “suntem suma tuturor oamenilor si intamplarilor din viata noastra”. 🙂