Apa de dinainte şi stilul de după

Îmi amintesc de primul an de facultate, în care vedeam Clujul mai mult noaptea şi îmi cumpăram exclusiv haine de ieşit în oraş. Din acea perioadă am amintiri de clubăreală nevinovată, cum nici copiilor nu le-aş putea povesti, din convingere că n-or să mă creadă. Cum e să te cocoţi pe tocuri, cu genele rimelate şi să ţopăi până dimineaţa, când sună clopoţelul de intrare la ore. Cum e să hrăneşti doar cu apă plată, portocale şi pateu vegetal. Ba şi zacusca era la mare căutare, că alte prostii nu prea făceam. Perioada de aur a cluburilor clujene şi vânzărilor de apă plată la “jumate”.

Săptămâna trecută am ieşit şi-aici în club, după o fierbinte întâlnire cu prietena mea din cămin, cea care bea apă cot-la-cot cu mine şi rezista la fel de mult. Ea s-a nimerit într-o vizită englezească, iar eu am profitat de nimereală. Şi a fost fierbinte nu numai din cauza soarelui, ci şi pentru că, în loc să ne plimbăm turistic prin minunatul oraş, noi am sprijinit bănci şi am băut cafele şi am mâncat porumb fiert, cât să ne amintim de multe şi să ne minunăm de restul. Şi poveştile se schimbă după cluburile prin care nu mai mergi. Doar apa plată rămâne aceeaşi.

Atâta dor şi stare de ţopăială mi-a dat întâlnirea, că am ajuns acasă şi le-am făcut tuturor program de bodegăneală, cum zice Monica. Mi-am scos cizmele cu toc de la naftalină, mi-am pus tot ţolul festiv pe care-l deţin aici cu mine, mi-am şi !!!întins părul cu placa (e probabil a doua oară când o folosesc şi o am de prin liceu…) şi nici taxi de transport nu mi-a trebuit. Până la apa plată de dinainte. Când m-a luat un somn pe la un unşpe, de nici tocurile nu le mai puteam conduce printre pietre (dada, pişcoturile alea anti-feminitate, puse de bărbaţi ciudoşi, pe stradă). Dar eram deja pornită…

Şi m-am dus.

Să mă liniştesc.

La a doua melodie, cine se uita la ceas? Şi-şi amintea toate motivele pentru care oamenii se schimbă, deşi Obsession-ul e tot acolo.

(Bine, “melodie” e o perspectivă optimistă şi de departe indulgentă la adresa acelui zgomot de ciocănel pe hituri la prima vedere. Noroc că învăţai repede versurile pe de rost, iar minorele cu ţăţele pe-afară şi pielea fragedă, ca de revistă înviorau atmosfera.)

După marile speranţe de resuscitare a tinereţii, când dimineţile te găseau pe tocuri, a urmat marea dezamăgire în faţa concretei realităţi: Fost-ai, lele. Şi ca să tot duc accesul ăsta de sinceritate până la capăt, aflaţi că astăzi am mai fost într-un loc “glamoros”, cum se spune. La raftul cu pijamale. Că dacă tot mi-am schimbat preferinţele în materie de localuri frecventate, măcar să fie o schimbare cu stil.

A, şi mi-am mai luat şi ochelari de soare. Doar aşa, ca să ştiţi că eu sunt pregătită. Pentru oricând se hotărăşte să apară.

imagini