Apa de dinainte şi stilul de după

Îmi amintesc de primul an de facultate, în care vedeam Clujul mai mult noaptea şi îmi cumpăram exclusiv haine de ieşit în oraş. Din acea perioadă am amintiri de clubăreală nevinovată, cum nici copiilor nu le-aş putea povesti, din convingere că n-or să mă creadă. Cum e să te cocoţi pe tocuri, cu genele rimelate şi să ţopăi până dimineaţa, când sună clopoţelul de intrare la ore. Cum e să hrăneşti doar cu apă plată, portocale şi pateu vegetal. Ba şi zacusca era la mare căutare, că alte prostii nu prea făceam. Perioada de aur a cluburilor clujene şi vânzărilor de apă plată la “jumate”.

Săptămâna trecută am ieşit şi-aici în club, după o fierbinte întâlnire cu prietena mea din cămin, cea care bea apă cot-la-cot cu mine şi rezista la fel de mult. Ea s-a nimerit într-o vizită englezească, iar eu am profitat de nimereală. Şi a fost fierbinte nu numai din cauza soarelui, ci şi pentru că, în loc să ne plimbăm turistic prin minunatul oraş, noi am sprijinit bănci şi am băut cafele şi am mâncat porumb fiert, cât să ne amintim de multe şi să ne minunăm de restul. Şi poveştile se schimbă după cluburile prin care nu mai mergi. Doar apa plată rămâne aceeaşi.

Atâta dor şi stare de ţopăială mi-a dat întâlnirea, că am ajuns acasă şi le-am făcut tuturor program de bodegăneală, cum zice Monica. Mi-am scos cizmele cu toc de la naftalină, mi-am pus tot ţolul festiv pe care-l deţin aici cu mine, mi-am şi !!!întins părul cu placa (e probabil a doua oară când o folosesc şi o am de prin liceu…) şi nici taxi de transport nu mi-a trebuit. Până la apa plată de dinainte. Când m-a luat un somn pe la un unşpe, de nici tocurile nu le mai puteam conduce printre pietre (dada, pişcoturile alea anti-feminitate, puse de bărbaţi ciudoşi, pe stradă). Dar eram deja pornită…

Şi m-am dus.

Să mă liniştesc.

La a doua melodie, cine se uita la ceas? Şi-şi amintea toate motivele pentru care oamenii se schimbă, deşi Obsession-ul e tot acolo.

(Bine, “melodie” e o perspectivă optimistă şi de departe indulgentă la adresa acelui zgomot de ciocănel pe hituri la prima vedere. Noroc că învăţai repede versurile pe de rost, iar minorele cu ţăţele pe-afară şi pielea fragedă, ca de revistă înviorau atmosfera.)

După marile speranţe de resuscitare a tinereţii, când dimineţile te găseau pe tocuri, a urmat marea dezamăgire în faţa concretei realităţi: Fost-ai, lele. Şi ca să tot duc accesul ăsta de sinceritate până la capăt, aflaţi că astăzi am mai fost într-un loc “glamoros”, cum se spune. La raftul cu pijamale. Că dacă tot mi-am schimbat preferinţele în materie de localuri frecventate, măcar să fie o schimbare cu stil.

A, şi mi-am mai luat şi ochelari de soare. Doar aşa, ca să ştiţi că eu sunt pregătită. Pentru oricând se hotărăşte să apară.

imagini

Articolul anterior

Recomandare de serial

Articolul următor

Primul Windows Phone, îl cheamă Nokia

13 Comentarii

  1. Hai ca’i bine cand toate se termina cu… stil. Si apa plata, cu sau fara lamaie, dupa preferinte. Vremurile, dupa cum se vede se mai schimba, dar nu din cauza ca “imbatranim”, ci cred eu, datorita faptului ca ne schimbam valorile.

    Si astfel, punem pret pe alte lucruri – si cam da, includ aici si somnul dulce si odihnitor, dar asta e o alta poveste.

    Mi-a placut Miruna povestea ta, zau. Am savurat-o asa, ca o prajitura buna fara calorii, inainte de culcare. Multam’ fain!

    0
  2. :))) Aşa e. Îmi zicea mie o bătrânică mai demult, o mare doamnă: Miruna, somnul e sfânt. Să nu pierzi nopţile decât dacă e neapărat nevoie, căci nopţile nu ţi le mai dă nimeni înapoi. Iar evidenţa lor îţi stă în frunte!

    Boooooon, să zicem că am ţinut bine minte :))) Noapte bună!

    0
  3. Hehehe, si mie imi par apuse vremurile cand puteam sa pierd nopti si sa fiu fresh maxim a doua zi:) Acum, nu doar ca ma uit la ceas, dar a doua zi sunt pe alte planete. Dar somnul chiar e sfant, un sfant buuuun, bine a zis batranica:D
    Deci, sa dormim sanatos:)

    0
  4. catalin

    In ce oras esti acum?

    0
  5. Valeriu

    @catalin, momentan Miruna nu este nici în orașul ei preferat, nici acasa, nici în București. Este acolo unde trebuie să fie să îi fie bine. Iar pentru asta nu e musai un nume de oraș. :))

    0
  6. Iulia, zzZz…

    cătălin, Liverpool as we speak

    Valeriu, e un fel de acasă şi aici. 🙂 Şi mie îmi era dor de tine.

    0
  7. catalin

    Ia cauta pe meetup niste grupuri, trebuie sa gasesti ceva. Si poate asa ai sa vezi si tu orasul sau imprejurimile fara taxi. Tre’ sa fie grupuri de drumetii, clubbing, swinging, depinde ce-ti place.

    Mai ca nu m-am putut abtine 🙂

    0
  8. Mda, pentru unele nici nu trebuie să cauţi pe net 🙂

    0
  9. Da… imbatranim. Si cum am tendinta (evident) de a citi bloguri ale unor persoane cu varsta apropiata cu a mea, uite ca mi se tot confirma. Dar nu e rau. E cu folos. Inca nu am citit “Nu-mi pare rau ca imbatranesc”.

    0
  10. Da… imbatranim. Si cum am tendinta (evident) de a citi bloguri ale unor persoane cu varsta apropiata cu a mea, uite ca mi se tot confirma. Dar nu e rau. E cu folos. Inca nu am citit “Nu-mi pare rau ca imbatranesc”.

    0
  11. O, da, cat de bine te inteleg si cat de rau imi pare, chiar daca n-am fost de atatea ori in oras in “tineretea” mea 🙂

    0
  12. Avem amintiri relativ similare despre primul an de facultate:)) Orele de la 8 dimineata la 8 seara nu-ti dau neaparat timp sa vezi orasul pe lumina

    0
  13. :)) La mine nu şcoala era de vină 😛

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 184 queries in 0.179 s