Ca-n tabără de fete

M-am trezit de dimineaţă cu poftă de mere proaspete şi cafea fierbinte, aşa cum mi s-a întâmplat în ultimele 3 zile la Barcelona. Iar senzaţia e că tocmai m-am întors din tabără, încă am o oboseală dulce care arde pe lângă febra musculară, dar şi pofta aia nebună de a revedea poză după poză,până le învăţ şi cele mai mici detalii pe de rost.

Rămăsese să vă povestesc de duminica mea sub cerul catalan, după ce Denisa, Pyuric şi Cristina Bazavan au pornit către aeroport şi mi-au lăsat vreo 4 ceasuri de colindat străzile singură.

Am abandonat cojocul în valiză şi valiza la hotel, mi-am pus starea de primăvară şi am traversat pe partea cu soare. Piaţa Catalunya la primele ore de duminică era aşa cum nu aţi mai văzut-o niciodată: goală de turişti. Dar plină de lumină. Parcă şi porumbeii erau mai frumoşi.

Am stat acolo, sub cerul clar, până când frigul de martie m-a trimis mai departe. În Spania, toate magazinele sunt închise duminica. Excepţie fac doar buticurile cu suveniruri sau unele galerii de artă. Deci m-am pus pe făcut poze şi căutat o terasă cu flori şi cafea bună.

Însă am nimerit la catedrala din cartierul gotic. (Cerşetorii stăteau de o parte şi alta a intrării, ca paparazzi la covorul roşu. I-am tras în poză, dar e prea tristă ca s-o pun pe blog. Va fi pe facebook.) Era încă dimineaţă şi slujba nu se terminase. Corul cânta şi înăuntru mirosea a tămâie arsă. Apoi a început predica într-o italiană, din care eu atât am înţeles: “Profitiamo”. Şi m-am gândit să vă amintesc şi dumneavoastră.

E superbă catedrala, iar în curte are palmieri şi-un lac cu gâşte.

Câteva poze şi-o pereche de ochelari-de-soare-la-5-euro mai târziu, hoinăream pe străduţe, având senzaţia că le cunosc pe toate. Într-un final, am scos telefonul cu aplicaţia de hărţi şi a apărut luminiţa de la capătul tunelului. Mi-am luat la revedere de la fântâni, de la magazinele în care n-am intrat, de la turiştii proaspăt treziţi.

• Şi m-am întors la dumneavoastră şi la ale mele. Ştiind că, întotdeauna, deasupra norilor e soare.
• De el mi-a fost dor o singură dată, la fântâni. În rest, cred că-mi era mai tare dor de mine.
• Pe lângă concediul de o săptămână romantică la mare, ar trebui să se inventeze şi weekend-ul de fete prin Europa. Beneficiile sunt documentate ştiinţific; ştiu eu vreo patru care pot depune mărturie 😉

Restul pozelor de duminică e pe pagina blondelor de facebook. Ele au fost realizate cu Nokia N9 şi postate cu sprijinul Vodafone.