Reţetă de pieţe cu soare şi chitare

Anglia, soare puternic. Un frig de crapă pietrele. Oameni în cizme şi cu fulare la gât. Semn că frigul e oficial recunoscut. Cer senin. Şi o chitară care încălzeşte o piaţă plină de suflete rămase cu gura căscată.

Cred că fiecare om are nevoie de câte o piaţă din asta măcar o dată pe an. Cred că de asta s-au inventat verile, vacanţele şi muzica. Să completeze lumina soarelui cu o căldură inexplicabilă. Care să nu se termine, ca o pâine sfântă ce te satură din fiecare firimitură. Aşa şi cu momentul, să te încarce cu fiecare amintire.

Avem nevoie de pieţe în vieţile noastre. De soare şi de chitări.

Am stat vreo două ceasuri şi-am sprijinit o bancă. Îmi apăreau curcubee pe sub gene, ca nişte semne de binecuvântare. Probabil asta simt şi clarvăzătorii când ştiu că e de bine.

Romantism fără vârstă. Vedeţi, se poate!

Da da, cu voi vorbesc.

Şi-o fată care cânta asta din vârful buzelor noastre.