Ce-am simţit când mi-am dat apartamentul

Că-mi fuge pământul de sub picioare şi că-mi vând sufletul unor copii care nu vor şti ce să înceapă cu el. La preţ mai mic decât mi-aş fi dorit, că măcar de bani să fii mulţumit, dacă alte garanţii oricum nu ai.

Când am semnat contractul, am simţit cât de mult mă iubeşte mama, ca un copil mic ce se ridică plângând după căzătură şi drept în braţele ei fuge. Imediat apoi, m-am simţit a nimănui, de parcă aş fi confundat locurile cu oamenii. Nu spuneam eu mereu că de locuri nu e bine să ne ataşăm? Şi nici de oameni, preferabil de un câine.

Nu ştiu cum să vă spun. Să-ţi laşi mirosul în casă, peste care să vină altul să respire e o treabă mai complicată decât mi-aş fi imaginat. Să-ţi cadă firele tale de păr, pe care să vină altul să calce cu indiferenţă e o treabă mai dureroasă decât prevedea durerea. Să-ţi admiri chipul pentru ultima dată în oglinda din baia ta e ca şi când ţi-ai închiria chipul, nu baia. Cât de fericit a fost chipul meu în acea oglindă! Atâtea dimineţi la rând…

Din Cluj plecam cu bucurie. Fiindcă mai rău de atâta nu prea putea să fie. Din Bucureşti am plecat îndoită, întoarsă şi mai sucită decât m-aţi putea înţelege vreodată. Ştiţi, toate alegerile e bine să ni le-asumăm. Pentru toate plătim. Însă diferenţa e că unele sunt cele bune şi altele… nu.

Gânduri bune.

foto

Articolul anterior

Dovada: rochiţa există!

Articolul următor

Cadou de absolvire

21 Comentarii

  1. yneedtrust

    Hello blonda:-)
    Cam trist post..insa sa stii ca te indrepti catre visul si cariera ta,ai sa te bucuri de alte locuri minunate si alti oameni deosebiti..amintirile nu ti le poate lua nimeni..sunt doar ale tale:-)
    ps: la cluj te astept la mine,ori de cite ori ai drum:-)

    0
  2. Cum să zic, atunci când mă gândesc la încotro mă îndrept, sunt cea mai fericită. Număr orele, minutele. Însă atunci cînd am inventariat tot ce a trebuit să las, fiecare colţ de casă mă durea.

    Nu e tristeţe, e ca atunci când trebuie să-ţi dai bluza preferată, fiindcă nu se mai potriveşte cu vârsta şi statutul.

    0
  3. Însă mulţumesc pentru sprijin şi invitaţie!

    0
  4. Nu mai suntam locuitori ai aceluiasi oras? 🙁

    Nu-i bai, te sun cand ajung la… Sibiu, doar acolo “ne-am cunoscut”.

    Trista postarea blondo dar eu te inteleg. Stiu si eu cat eram de trist cand imi vindeam o masina, sa nu mai vorbesc de un apartament.

    Bafta in continuare! multa!

    0
  5. Nu stiu unde pleci, dar am convingerea ca va fi un loc mai frumos! 🙂

    Pentru colega ta de apartament imi fac, mai degraba, griji. Cu ea as vrea sa stiu ce s-a intamplat 😉

    0
  6. “A fost frumos, a fost ca o poveste, a fost ce-a fost, dar nu mai este!”
    Oricat de greu ti-ar fi sa te desparti de ceea ce stiai al tau, incearca sa faci un gest extrem si sa privesti acest final nu ca pe un drum terminat, ci ca pe un nou inceput. Te asteapta un drum lung, la propriu, la capatul caruia te vei avea, in primul rand, pe tine.
    Cand mi-e dor de camera mea, inchid ochii si o vizualizez. Simt mirosuri si as putea jura ca pot atinge lucrurile din ea. La inceput lacrimam. Apoi m-am obisnuit. Acum ma duc acasa, intru in camera si ma vad pe mine, doar ca nu sunt eu. E o alta Ioana, de acum o luna, care a invatat atatea lucruri noi si care isi traieste visul.
    Si as mai putea sa-ti dau exemple, doar ca atata suflet e pus in acele amintiri incat ma tem sa le scriu, sa nu cumva sa isi piarda din valoare. O sa ti le povestesc, daca vrei, cand ai timp.
    Azi e, din nou, prima zi din restul vietii tale! Pe care pot sa-ti garantez ca o vei savura din plin si care va fi plina de bucurii si satisfactii!
    Iarta-ma pentru comentariul lung, mai ales pentru ca stiu ca tu stii deja toate astea.
    ps: si eu te primesc la mine, oricand, dar sper ca stii deja asta 😉

    0
  7. l-ai dat in chirie sau de tot?

    0
  8. criserb, postul ăsta l-am scris imediat după ce am semnat contractul de închiriere. După ce m-am văzut cu toţi sacii-n cea mai frumoasă maşină din lume şi doar praf rămas pe mobilă în urma mea, am zis că nu mai scriu nimic, fiindcă o să sune trist.

    Desueta, micuţa mea colegă s-a repatriat la sfîrşit de august. Septembrie am stat-o singură şi m-am bucurat de căsuţa mea.

    Ioana, eşti o scumpă. Mă bucur că îţi trăieşti visul. Spre asta mă îndrept şi eu.

    Valy, în chirie.

    0
  9. Liora

    Eu te inteleg. E greu sa plecam din locurile care au adapostit atatea momente fericite, chiar daca ne indreptam spre o alta etapa, mai buna, mai mareata. Parca ceva ceva ramane acolo in urma.
    Despartirea de apartamentul tau inseamna si despartirea de studentie, de Bucuresti. De aia simti asa acut.

    Ciudate fiinte mai suntem, serios. Nu imi dau seama ce ne tot trage asa inapoi, eu stiam ca rolul oamenilor e sa evolueze si evolutia inseamna miscare. Ramanem asa agatati uneori…parca e o greseala de soft.

    0
  10. ma trezesc acum, dar intreb: cate camere, in ce zona si cu cat?

    (sa stiu daca mor de ciuda sau nu)

    0
  11. Liora, e ciudat, fiindcă sentimentul ăsta de părere de rău nu are nici o tangenţă cu cel de extaz pentru ceea ce urmează. E ca şi cînd sunt din sertare diferite, fiecare într-un dulap din altă casă.

    Valy, 400 euro, 2 camere, decomandat, în Tineretului/Timpuri Noi. L-am lăsat complet mobilat şi utilat, până şi boxele de la calculator şi bicicleta de cameră au rămas.

    0
  12. Ah putin peste bugetul nostru, dar eram curios.

    Oricum, succes pe noul drum 😉

    0
  13. Succes la căutări, sper să găsiţi ceva drăguţ şi convenabil.

    0
  14. yneedtrust

    blonda:-)
    pozitiv ambele emotii da?
    ai o stare de bucurie catre ce te indrepti,si o stare de melancolie:-) pentru ceea ce ai lasat in urma:-)
    ps: nu ai pentru ce multumi,invitatia mea ramine deschisa pina cind o sa o poti onora:-)

    0
  15. Andreea P.

    Miruna… orice sfarsit e un nou inceput. Cum ar fi fost sa-ti dai casuta pentru ca… nu o mai puteai plati de exemplu?
    Stiu ca e greu, e a ta. Eu abia mi-am luat casuta mea si mi-e asa draga incat si la birou plec cu greu de teama sa n-o las “singura”.

    Vei avea alta casuta a ta, de data asta probabil alaturi de un om la fel de frumos ca tine. Si cand spun frumos, nu ma refer la fizic. 🙂

    Numai bine!

    0
  16. Bucură-te de noul început pentru că și de acesta îți va fi dor într-o zi 🙂
    Până va veni acea zi, îți doresc să trăiești din plin și fără pic de regret fiecare clipă!

    0
  17. Don’t feel sorry for this flat!!! It has no feelings!!! And the new one will be much better.

    0
  18. Mirunaaaaaa! Spune-mi ca vei veni des, spune-mi ca ne vom mai vedea pe ici pe colo. 🙁
    Bafta multa, fata frumoasa!

    0
  19. Cris

    Cu siguranta te asteapta ceva foarte frumos 🙂 Sentimentul asta, desi stiu ca se apropie, mi-e si teama sa il simt, sa il “gandesc”, nu ma-ntreba de ce. O sa fie minunat, it has to 😉 (asa imi spun si mie sa ma linistesc)

    0
  20. Mulţumesc, bunii mei.
    O să fie minunat, ştiu asta!

    0
  21. Aşa am simţiti şi eu când m-am mutat din Braşov în Bihor, şi încă nu sunt sigură că a fost cea mai bună decizie. Eh! Tot răul spre bine 😀

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 144 queries in 0.322 s