Reminiscenţe din copilărie

Ziua 6

Eram aşa: cu barca pe conductă deja a doua zi consecutiv, a doua oră de şezut şi făcut nimic în afară de bătut soarele-n cap şi holbat la mediul înconjurător. Delta e frumoasă, dar e multă, domne. Şi cum stăteam eu aşa pe modul bosumflici în sinea mea, uitându-mă în jur la ceilalţi care savurau fiecare fir de iarbă (vizual, desigur) parcă doar în ciuda mea, mă luau nişte nervi grozavi, cum vă puteţi imagina că aţi avea să aşteptaţi la stomatolog, deşi nu aveţi programare (adică, nici măcar!). Buuuun, apoi a fost un moment în care mi-am dat seama că n-am cum să dau soarele pe repede-nainte să vină noaptea aia o dată şi să ne întoarcem la hotel!!!, m-am întrebat oare de ce oi fi eu defectă şi enervată de tot ceea ce trecea de primele 5 şi cele mai palpitante minute în barcă. Într-un acces de auto-psihanaliză făcută la rece (soarele ardea din spate), am căutat răspunsul în fix copilărie. Şi mi-am amintit ceva fascinant: lecţia de biologie din clasa a 5a. Ce horroreală!!! Pe vremea când singura variantă ca eu să pricep că trebuie să învăţ ca să ştiu şi cum se face asta mai exact, a stat mama de capul meu şi a învăţat lecţie cu mine. Niciodată nu s-a mai întâmplat asta ulterior până în anul 1 la biochimie, de asta e în felul acesta de memorabil.

Culmea e că după ce mi-am amintit până şi cât de rârâit era sasul de prof şi că-l chema Gieser şi ne aducea frunze şi ace de coniferi şi că n-am ţinut nimic minte, m-au lăsat nervii şi m-au apucat altele. Printre care -normalitatea. Şi ca să vedeţi că normalitatea Deltei e la cel mai înalt nivel, aruncaţi un ochi peste  senzaţionalul clip filmat din zmeul mânuit cu acelaşi talent cu care povesteşte, de către marele Augustin Radu! Sunt şi eu în barcă, mai blondă, aşa cum mă ştiţi.

———————————————-

Redescoperă România 2011 este un proiect Petrom, împreună cu BCRDacia,RomtelecomParalela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român.

Articolul anterior

Cum să nu-ţi baţi joc de copilul tău

Articolul următor

Cât timp petreci afară?

  1. Valeriu

    Of duamne, dar nu sparge nimeni gheața la comentarii… nu nu 😛
    Miruna, las că vii tu acas’ și ai să-i duci dorul soarelui și vremii faine de acolo. 🙂
    Până una alta, have fun, că fiecare clipă contează. 🙂

    P.S. Clipul l-am văzut la Zoso, că el s-a mișcat cel mai rapid. El avea filmulețul încă dinainte să fie făcut. :))

    0
  2. boby

    superbe imagini, filmarea de asemenea iar senzatia de zbor si libertate, sigur ,nu se simte ca-n realitate dar a existat pret de citeva secunde.Cum au mai spus si altii, din fiecare clipa trebuie sa extragi aceea farima de fericire si multumire.

    0
  3. de recomandat, sigur stii, vara cand soarele arde, multi zic sa ne acoperim capul! n-o zicdeloc ca un sfatos, sau rau intentionat, dar cand supara, e bine de protejat. oricum galbenul capilar se observa, deci se identifica administratorl de blog.
    dragute amintirile tocmai pentru ca pornite ca aducere aminte ele te-au purtat pana-nspre mai aproapele de acumul carierei. si nu e usor sa gasesti o comunicare a acestor versiuni de timp, deloc. lucky you! de abonat, am facut-o, de revenit promit, cat se poate de sistematic repetat! 🙂

    0
  4. “Lasa-te dusa de val” … uita de toate cat timp esti acolo, daca ai pe cine intreba, cere detali despre fiecare “firisor de iarba”. Da, Delta e mare-mare, foarte mare, vreo 4.000 de km.

    CAt timp mai stati?

    PS: sunt melly, cand mi se schimba starea de spirit imi schimb si “aliasul” 🙂

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.186 s