Sunt unele situaţii în viaţă, anumite momente şi cîteva butoane care declanşează numărătoarea. Şi începi să-ţi verşi tot amarul strâns într-o cămară putrezită în sentimente care nu vin cu opţiunea delete.
Mă simt mai bătrână decât vă puteţi imagina.
Sunt în tristeţea aia care te inundă din înăuntru şi te sufocă fără să te lase să ţipi.
Ştiţi, după alţii am plâns lacrimi din ochi, după mine o să suspin din suflet. Toată viaţa.
Mărturisesc cu mâna pe inimă că o bătaie bună şi un duş rece ar fi fost alternative de preferat la educaţia mea personală. Nu tot timpul, dar în punctele-cheie. Iar mie mi-ar fi fost mult mai uşor să am mai mulţi vinovaţi decât unul singur. Şi blond.
Trăiesc o oboseală psihică mai grea decât orice probă de rezistenţă pe stadion.
E ca şi când m-am trezit în viaţa mea pe anotimpul agonie.
Iar agonia lungă-i moarte sigură. Acum, vă-ntreb doar de curiozitate: cât de lungă? Că m-am plictisit.
Gerhald
Cele mai mari regrete ale mele sunt de ordin financiar. “Am aruncat” atatia bani pe geam pe te miri ce nimicuri…
copila blondă
Bine c-ai avut ce arunca… >)
gheghe
pisicul e dintr-o rasă manipulată în scopul de a rămâne de dimensiuni mici. din păcate, materialul genetic alterat le creează ulterior numeroase probleme de sănătate. funny, right?
Oana
Orice agonie se va opri de la sine la un moment dat. Pentru ca vei obosi sa fii obosita.
Si cu cat e mai lunga, cu atat devii mai imuna in fata altor agonii. Cand traiesti una puternica, urmatoarea-ti va parea un simplu disconfort.
Este un sentiment foarte cinic, care a ars si pe pielea mea.
copila blondă
Gheghe, dar macar nu si-a facut-o cu mana lui. Mi-as dori sa fiu pisic.
Oana, exact asa simt. Cum zici: nu mai pot apreci nimic, nu mai presupun, nu mai anticipez, nu ma mai bucur. Le iau pe rand asa cun vin si punct. Sunt constienta ca exista probleme mai adevarate decat ale mele pe lumea asta, ca sunt prostii de copil, dar crede-ma ca abia astept sa se termine de tot. Nici nu mai indraznesc sa zic ” saptamana viitoare”. Am zis-o de prea multe ori in ultima vreme
camil
uneori „secretul” fericirii e o memorie proastă 🙂
(sau nepăsarea de rigoare, oricât de greu ar fi ea de atins)
nina
No, copile draga, asa-i dupa fiecare etapa incheiata de viata, numai ca atunci cand esti mic nu prea simti trecerile astea, dar cu cat vei creste (caci da, nu esti batrana deloc 😀 ) cu atat le vei resimti mai abitir. Partea buna e ca ele trec si vor lasa loc unor perioade cu chef de tine si de ce-i in jur. In plus nu exista vinovati sau sunt atat de multi, incat e mai bine sa consideram ca nu exista.
So, rise and shine, copila blonda! 🙂
Ernest
Da, stiu cum te simti. Situatia ta mi-e tare comuna mai ales de dupa aboslvire. Se pare ca va dura pana atunci cand te apuci sa faci ceva util si care sa-ti dea macar aceeasi satisfactie ce ai incercat-o in facultate. E foarte greu pentru ca termini un drum incheiat cu lauri si sperante mari si incepi altul care pare destul de lung si anevoios.
Na, ce sa zic, nadajduiesc sa ies cum trebe din situatia asta si tu la fel.
Ca solutie, sa te apuci repede de lucru. Dar nu sari ca orbul in carja ci umbla sa te realizezi in ce-ti place sa faci ca altfel e o agonie prelungita pe si mai multi ani.
un Dan
wow, asta da descarcare…
uneori am impresia ca starile de genul asta vin de la faptul ca noi chiar facem mult prea multe pt varsta noastra(asta apropo de postul de acum ceva timp cu scoala). Adica uite, ma uit la prieteni si apropiati de varsta noastra si vad cam acelasi lucru, dar ai mei de exemplu, cand mai apuc sa le zic ce-mi trece prin gand imi spun ca nu stiu sa ma bucur de anii astia putini si care trec prea repede. E drept ca daca vrem sa fim cineva si facem ceva cu noi, trebuie sa facem mai multe sacrificii fata de cate faceau ei…
Ok, putem si ne tine sa ducem atatea, daca nu psihic, macar fizic si tot le ducem. Dar mintea si sufletul nostru se raszvratesc si mai vor si ele chestii normale pt varsta asta…sa putem sa mai iesim din cand in cand si sa radem de parca toata lumea e a noastra…si poate sentimentul ca orice apare “saptamana viitoare” avem destul timp si resurse sa le le rezolvam…
Singura solutie pe care am gasit-o la astfel de stari, a fost sa mai gasesc cate ceva pe care sa-l fac doar pt mine si sufletul meu. Destul de mic cat sa strecor printre toate celelalte “trebuie” dar destul de important cat sa ma faca sa simt ca deocamdata merita toata sacrificiile.
Hai copila blonda, capul sus…urmeaza si culesul roadelor si atunci sigur vei fii cu zambetul pe buze 😉
Stefan
Eu nu văd rostul regretelor. Dacă nu mai poți să repari, atunci ce rost mai are să-ți irosești energia regretând? O parte a „maturizării” înseamnă să-ți accepți alegerile și să trăiești cu ele.
Manuel
Hmmm, eu m-am inscris la micul program al lui Stefan Murgeanu in care sa nu ma plang o luna de zile de nimic. Ai incercat si tu? Am o intrebare: ce crezi ca e mai important – evenimentele prin care treci sau modul in care te relationezi la ele?
Daca ti-a fost greu pana acum, stai sa vezi ce te asteapta. Regretele sunt bune de avut din cand in cand. Ne face mai atenti. Dar, daca iti faci obisnuinta din a avea regrete e periculos.
Si eu am regretele mele. Conteaza ce facem de acum incolo. Ai un punct de pornire: esti o persoana de succes!
Iulia
Miruna, cand trece agonia ta, cand moartea sufletului a disparut din peisaj, cand regretele se vor fi topit si soarele va fi rasarit, astept sa scrii aici, curat si voluptuos cum stii doar tu, ca sa putem zambi impreuna:) Pot sa-ti doresc doar rabdare ca asta se epuizeaza repede in zilele noastre. Mie mi-ar folosi enorm sa vad cum altii trec de starile pe care le citesc ale mele atat de bine.
Te imbratisez empatic cat sa impartim niste forta:)
Malina
Mda…am ajuns la concluzia ca fiecare dintre noi avem o mica doza de masochism…parca ne place sa ne distrugem singuri.Mi-a venit in minte un lucru pe care il zicea batranul Leonardo Da vinci (pe care nu stiu daca il voi putea reproduce in totalitate) care suna cam asa…”Cand cauti placerea,adu-ti aminte ca aceasta e insotita de regrete si suferinta.In fundul paharului placerilor gasesti oboseala si supararea,iar baza supararii e formata din vopluptatile placerii”
Valeriu
Of of, geamănule blond 🙂 Ești tu stresată și super solicitată cu școala. Că În realitate nici 1% din ce spui tu nu regăsesc la tine, ba chiar esti exact opusul.
Să știi că regretele compun o mașinărie tare ineficientă, 90% din energie este consumată de claxon și abia 1% ar avea vre-o întrebuințare practică. Iar de beneficiul regretelor te poți lipsi cu brio. 🙂
În rest să nu îți faci griji, e doar o perioadă dificilă și va trece cât vrei tu de repede. “If you are going trough hell, just keep going, don’t stop, don’t look around”
Toată viața vei avea și perioade de genul asta, învățată sa le expediezi rapid, ai lucruri mult mai importante de făcut, decât să consumi energia pe lucruri ce nu se mai pot schimba. În plus, planurile mari nu le poți rezolva cu gânduri pentru oameni mici. Hotărăște definitv că nimic nu te poate abate de la ce ți-ai propus și că orice problemă vei întâmpina vrei răspunde pozitiv, fără să te mai legi la cap cu trecutul sau cu “poate și dacă”
Nu uita, cel mai mare distrugător de energii e nehotărârea.
Pentru criza actuală, sari repejor peste, odihnește-te, fă o curățenie serioasă și aruncă tot ce nu îți trebuie, fizic și moral. Ia de mână ciocoolata preferată și mergi în parc pentru o plimbare, fă o listă cu lucrurile împortante “trebuie” să le termini acum și pornește la treabă.
Agonia stă doar atâta timp cât o mângăi și îi acorzi atenție.
Hai, zâmbetul pe buze, cele mai frumoase lucruri nu sunt amintirile, ci dorințele ce ți-le vei împlini, asta reprezintă viitorul tău. 🙂
Uite și ceva vesel pentru început http://www.youtube.com/watch?v=R55e-uHQna0 pot spune că ti-se potrivește de minune clipul. :))
boby
Valeriu a scris cit se poate de intelept si frumos. Nu mai trebuie adaugat nimic.Si tot…nu poti sa treci mai departe cind o “blonda este in agonia existentiala”.Prinde intr-un gind trecutul si scutura-l bine. Ce a ramas inchide-l intr-o cutie ferecata si pentru o perioada buna arunca cheia.Spala-te cu roua diminetii pe fata si priveste cu seninatate si speranta spre viitor, dar sa nu uiti nici un moment sa traiesti prezentul clipa de clipa.Ai realizat pina la aceasta virsta ce altii poate nu au realizeaza o viata. Esti la o rascruce de drumuri.Opreste-te si cintareste, analizeaza care ar fi cel mai bun drum de urmat, dar tine cont si de instinct. El iti arata cel mai precis, ce este cel mai bun pentru TINE.
copila blondă
Am citit fiecare cuvinţel în parte.
Mi-ar plăcea să facem o îmbrăţişare colectivă, virtuală, ca să vă pot întoarce măcar o mică parte din ce primesc eu aici.
🙂
somn uşor