Acum vreo lună, mă întâlneam la o cafea repede cu o prietenă dragă, una din cele două, care m-a părăsit pentru un bărbat. Cred că m-am mai plâns pe undeva de asta. S-a îndrăgostit sub ochii mei şi dusă a fost. Hotărâtă fată. Şi fericită, de atunci încoace.
Are doi ochi mari şi gene lungi, păr creţ şi zâmbet de copilă. Şi e şi blondă, ca să vă imaginaţi. Din prima clipă când am cunoscut-o, i-am remarcat încrederea în sine şi forma clasică în care îşi purta unghiile tăiate. Ulterior mi-a mărturisit că, de fapt, nu le ştie face altfel. Însă, într-o lume în care unii îşi aranjează şi chipul în tipare, am continuat să apreciez felul în care ea-şi respecta neputinţele şi natura unghilor. Nu o mai văzusem de ceva vreme, uneori îmi mai scrie câte-un mail. Rar sunt peste 3 rânduri, de parcă i-ar fi şi frică să vorbească despre fericirea ei, să nu o risipească printre taste. Sau să nu se trezească.
La despărţire, am avut aşa o senzaţie, că m-aş fi întors de încă 10 ori să o mai pup o dată şi să-i mai spun ce dor îmi e de ea. Lucrurile astea între prieteni nu se rezolvă cu o cafea. I-am zis să nu mă cheme la nunta ei, dacă nu vrea, dar să m-anunţe, ca să mă pot măcar bucura. Nu ştie când mai trece prin Bucureşti, fiindcă acum s-a înfiinţat zbor direct către oraşul ei natal, deci nu va mai face escală în drum spre casă. Parcă o vedeam ultima oară. Şi, într-un fel, cred că aşa şi era. Fiindcă de acum, ea -cea care stătea la poveşti interminabile despre salate şi singurătăţi- va fi cea care cultivă iubire şi verdeaţă. Ştiţi, mi-a spus că şi-a făcut grădină. Şi că nici părul nu-i mai cade.
Aştept şi eu acea zi…
Șerban
Prietenii adevărați sunt cu tine la bine și la rău!
Sau sunt eu de modă veche?
giolly
:)pe mine chestiile astea ma doboara. exista atata nostalgie intr-un gest, o fotografie, o voce, ca uneori le ocolesc.
copila blondă
Şerban, nunu, cred că ceva nu s-a înţeles bine… E vorba de o tipă care a locuit cu mine o vreme, apoi a plecat, că s-a mutat cu iubitul 😛
giolly, într-o privire… exact.
Valeriu
Când te bucuri sincer de împlinirea altuia, te apropii cu un pas de împlinirea ce te așteaptă. 🙂
Șerban
Dragă Miruna, am înțeles asta, dar ai zis și că ea nu mai trece prin București. Dacă ați fost/sunteți prietene bune, nu ar trebui să vă vedeți măcar din când în când, la un cappuccino? 🙂
OFF-TOPIC: Frumos scrii, blondo! Și frumos nume ai! Se potrivește ca o mânușă chipului tău de copil! 🙂
copila blondă
Valeriu, multumesc frumos pentru frumoasa constatare
Serban, nu e ca nu mai vine deloc, doar ca nu mai vine regulat ca pana acum. Si off-topic: multumesc 🙂
daniel rus
ziua in care nu o sa imi mai cada parul, voi fi chel 😀
copila blondă
Asta e perspectiva barbatului. Ai si tu dreptate, ce sa zic, iti doresc sa nu chelesti niciodata 🙂
Ioana
Foarte frumos spus
Nu pot sa zic nimic in plus fara sa nu stric cumva totul 🙂
iri
ma, fiecare merge mai departe. faptul ca acum e super fericita, e absolut minunat. nu te supara pe mine, dar ar fi bestial sa nu se intoarca la tine pentru ca la el nu se mai poate.
si, curand, veti barfi mult si des in gradina ei cu flori 🙂
copila blondă
Ioana, haide , domne, tu niciodată nu strici!
iri, asta cu grădina şi poveştile abia o aştept. În ceea ce priveşte cealaltă treabă, eu nu am cum prevedea viitorul, la fel nici ea. Dar am încredere că o să fie bine, să ştii. Lucrurile astea cred că se simt…saunu ştiu, oi fi eu din nou niavă 😛
Rochii casual online
E greu sa te desparti de cineva drag, mai ales ca ati locuit impreuna, dar odata tot trebuia sa se intample, nu stii ce iti rezerva viata, poate intr-o zi o sa fiti iar una langa alta impreuna cu familiile voatre si sa va bucurati de trecut, prezent si viitor!
Valeriu
Melodia perfectă pentru postul ăsta. 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=1O2bb2rWSCo păcat că aseară nu era winamp-ul pe shuffle. 😛
copila blondă
Rochii, nu mă înţelege greşit. Mă bucur pentru ea mai mult decât sunt tristă pentru mine. Eu am altă colegă de apartament acum şi e bine aşa 🙂
Valeriu, coincidenţe? 😛
Valeriu
Nu, doar mi s-au părut extrem de potrivite versurile cu postul tău. 🙂
Ema
Cu acelasi sentiment m-am intors duminica de la botezul copilului colegei mele de camera de o facultate si un master intreg! Ea mamica fericita, nasa ei(alta colega de facultate) tocmai aflase ca era insarcinata. Fina finei…abia in anul 3 ducea o sarcina frumoasa de 8 luni si jumatate. Cealalta colega de camera..ne parasise deja in anul 3 pentru o fetita de 2 ani si 7 luni ce zambea din bratele mandre ale mamei ei….si toate avem 24 de ani…Numai eu m-am intors la disertatii si examene, cluburi si shopping pana iti cad talpile! si totusi eram toate extrem de fericite, fiecare in felul nostru! Noroc ca au niste soti minunati pe care ii iubesc mult…totusi am plans ca mi le-au furat!Punct!
copila blondă
Nu te gândi aşa, gândeşte-te că le-au împrumutat pentru o vreme: până câd copiii se vor face mari, până îi vei avea şi tu pe-ai tăi, până la următoarea regăsire.
🙂
Liora
Ok, cu distantele nu e de glumit. Simti, dom´le, ca nimic nu mai e ca inainte, in ciuda mailurilor si skype-ului.
Dar cu ce nu-s eu de acord, este fix situatia descrisa de tine: o prietena isi intalneste fat frumosul si pe tine te pune-n colt, ca pe ursuletul din copilarie. In pod, sa se astearna praful pe tine.Da-o-ncolo de treaba! Ajungi sa-l urasti pe bietul om-iubit al prietenei, ca ´´ti-a furat prietena´´, cand defapt vinovatul nr 1 este ea, prietena ta.
Alt bullshit e aia cu:´´ noi avem acum copii, am alte prioritati, bla bla bla´´ de parca prietenia se masoara in scutece si biberoane.
In fine, oamenii se schimba…da nu stiu cum se face ca devin si mai complicati si mai pretentiosi.
boby
prietenia nu se numara in cit de des ne intilnim, cite cafele bem impreuna, cite ore “birfim” ci in acel sentiment de siguranta ca oricind sau orice ni s-ar intimpla(bine sau rau) ,ea (el) va fi alaturi de noi si… viceversa.
copila blondă
Liora, îţi spun în cel mai sincer mod cu putinţă că îmi e dor cu bucurie de ea. Iar eu cred că acele prietenii care se pierd printre biberoane şi scutece sau relaţii de amor nu au fost niciodată prietenii, ci schimburi de servicii: tu îmi ţii mie companie la o cafea, eu te fac să râzi poate la o glumă. Adevăratele prietenii sunt cele fără pretenţii. Eu am o prietenă cu care vorbesc la ziua mea, a ei şi de sărbătorile creştine. Acum dacă mi-ar da telefon că are nevoie de mine sau hai la o petrecere, aş fi urgentă. Şi cred că şi ea, pentru mine.
boby, ai foarte mare dreptate, inclusiv cu siguranţa de care vorbeşti. Însă atunci când siguranţa asta are iz de pretenţie, se schimbă lucrurile. Ştiu oameni care profită crunt unii după alţii în numele prieteniei, familiei şi etc. E trist. Prietenii şi familia ar trebui să fie primii pe care să-i cruţi, dacă poţi.
Liora
Stiu, Copila. Asa-i cum zici si ma bucur foarte mult pentru tine,ma bucur pentru ca esti in situatia de a avea credinta prieteniei adevarate.
Sunt ATAT de rare aceste prietenii! Iti doresc ca niciodata sa nu cunosti gustul dezamagirii! Dar absolut niciodata, pentru ca doare al dracului de tare.
copila blondă
hah! Dar despre ce vorbim! Din cauza prietenelor mele- fete- am plâns mai aprig decât din cauza oricărui băiat. De bărbaţi n-am aflat să mă înşele vreodată, în schimb, femeile… am mai multe relaţii de prietenie îngropate decât iubiri. Bine, nu multe, vreo 2…
Dar trist.
Deci, despre ce vorbim. Însă una n-o exclude pe cealaltă.
boby
prietenia cu pretentii este din start falimentara.Intr-o prietenie adevarata, daruiesti, primesti, ierti si iarasi daruiesti si tot asa pina la sfirsitul vietii. Am curajul sa spun ca si dupa.Spuneam la un moment dat ca”imi este deajuns sa stiu ca la un veac odata te gindesti la mine, si-mi spun” ce repede trece timpul!”
Alle
Hmm, e amuzant felul in care ai numit articolul, vrand defapt sa zici ca astepti ziua cand vei fi fericita asa ca ea…
E o situatie delicata intre voi doua, stiu si de la mama ca a avut asa o relatie cu o colega. Si eu ma tem intr-un fel ca trecand anii ma voi departa de actuala mea “BFF”, drumurile ni se vor desparti… Insa e un curs natural al lucrurilor si in plus niciodata nu mi-a placut sa fiu legata de cineva, intotdeauna am preferat sa ma leg emotional de obiecte si locuri. Habar n-am de ce :)) Cred ca asta iti ofera mai multa soliditate.
Alina
Doamne, cat de frumos ai scris! Asta simt eu pentru prietena mea, desi stam in acelasi oras si vorbim zilnic la telefon. In zilele cand nu ne vedem, mi-e dor de ea. Parca ai scris acest articol cu, pentru si despre noi, asa ca i-am trimis linkul. O dedicatie frumoasa! :*
copila blondă
hehe, ce dragut! Din astea nu am mai patit , cu dedicatii :)) Merci, Alinuto! Ma bucur ca ai prietene fericite. Fiindca, cine stie, poate fericirea e molipsitoare!