Ultima oară când mi-a citit blogul, probabil a fost atunci când l-am rugat eu să-mi spună cum se afişează în browserul lui. Am convingerea că n-a trecut de titlu. Al blogului. L-am rugat să nu citească niciodată ce scriu eu aici, fiindcă nu aş vrea să mă perceapă vreodată ca pe o carte deschisă. El ştie oricum bine să citească. Pe mine, aş vrea doar să mă simtă. Atunci când eu tac şi el închide ochii.
Mi-a spus să-i spun că el nu pune întrebări să afle cât îmi e de bine, că ştie după felul cum clipesc. Că el nu pune preţ pe tocurile mele, ci pe curaju-mi de a sta desculţă. Mi-a spus să nu cred vreodată c-aş avea nevoie de înălţimi artificiale. Să-i spun că nu contează cum e dansul, atâta timp cât e în doi. Şi nu te-ncurci. Şi că atunci când vreau să mă-odihnesc, găsesc răgaz şi două braţe primitoare. Mi-a spus să-i spun să îşi conserve amintirile legate de cămin şi bibliotecă, fiindcă doar ele, amintirile, sunt capabile pe lumea asta de eternitate. Apoi şi-a amintit şi el ceva. Legat de o eternitate-a noastră. Doar atât nu ştie şi mi-a spus să-i spun: cum respir înainte să mă trezesc şi care mi-e primul gând de dimineaţă? Dar că poate să afle oricând.
N-au fost cuvinte nici de data asta şi mă gândesc că… oare am visat?
Eu n-am ştiut ce să-i răspund, fiindcă nu mă întrebase nimic. Atâta timp cât eternitatea e-n construcţie, vorbele nu-şi mai au rostul. Nici măcar în vise. Doar când simţirile se duc, naştem nevoia de-a le reface prin cuvinte.
Desculţă şi-n tăcere, mă bucur de orice vis frumos şi gând de dimineaţă. După mine, să vină abia la noapte seara. O săptămână cu multe dimineţi s-aveţi.
Cristi P.
Asta da articol, bravo ! >:D<
Ernest
Mai scrie-mi!
Valerie
Cea mai frumoasa dimineata….cu ganduri si multa iubireeee!
ce norocos cel care-ti stie si-ti simte bataile inimii..
P.S.
am avut un vis….
Ioana
Vroiam sa zic ceva, dar nu mai am cuvinte…
Superb! Si el, el e un om aparte 🙂 dar tu stii deja asta
mo
stii ca nu-mi plac romantismele!
http://www.youtube.com/watch?v=1e_j66mgTDE
dar asa din cand in cand mai percutez si mi-am amintit de melodia asta 😉
xo
copila blondă
Valerie, m-ai făcut curioasă. Era despre mine? 😛
mo, tu dacă mai stai mult prin zonă o să te strici. Vrei, nu vrei. Vezi, deja ai început. Toleranţa e primul pas spre pierzanie. Mie-mi plac romantismele. Dar încă nu plâng la filme. Fiecare cu-ai lui pitici.
Valerie
Ha-ha,nuuu!!!in visul meu era un el frumos si istet,pe care l-am iubit eu demult pe cand eram la scoala fara ca el sa stie…
p.s si culmea azi l-am intalnit pe amicul lui,e ceva dubios!!
dorina
e primavara iar……?
epigonii
Foarte fain articolul !
copila blondă
Valerie, nu era cu mine? 🙁
dorina, nu chiar. Dar inca sper.
epigonii , 🙂