Aşa sună bătrâneţea-n doi?

Într-una din zilele astea. Aerul rece de 8 dimineaţa. Şi o copilă grăbită spre şcoală. În faţa mea, doi bătrâni înfofoliţi, târându-se pe stradă. La primul impuls, i-am şi certat în gând, de ce s-or fi pornit pe asemenea gheţuş. (De nu te mai miri că ingroaşă statisticile picioarelor rupte la ştirile de ora 5.) Apoi i-am văzut  ţinându-se de mână. Şi cel mai drăguţ tablou de iarnă romantică la 8 dimineaţa. Apropiindu-mă în culmea admiraţiei, dintr-o dată – pîrţ. De fapt, pîîîîîîîîîîîîî-îîî-îrţ. Expeditor – domnul.

Buuuun. Până aici cu frigurile romantice, când căldurile par mai realiste decât ţi-ai putea imagina. Şi incontrolabile, mă-nţelegi… Toată lumea a auzit.
Doamna şi-a oprit discursul, iar eu am grăbit pasul. Cred că deja întârziasem, căci fusesem prinsă într-o călătorie din viitor. Al cui, habar n-am. Cert e că visele copilelor blonde văd doar tablouri de iarnă rece şi mâini strânse romantic, plete albe şi amintiri depănate. Realitatea în schimb se aude altfel. Că nu vreau să mă gândesc la cum miroase.

“Şi asta ziceam, că nu mai ştiam cum îi zice la stradă..” a reluat imediat doamna, amândoi dându-şi seama de ce s-a întâmplat şi conştientizând prezenţa mea la scena pîrţului de sub palton. “Nu mai ştiam cum îi zice la stradă..” am auzit din nou în timp ce-i depăşeam. Apoi a urmat încă o pauză şi înainte de a intra pe uşa clinicii, de departe, i-am auzit râzând. Cu poftă şi hohote.

Astăzi m-am gândit din nou la dânşii. Şi mi-am amintit cu plăcere, să ştiţi, nu cu dezgust. Fiindcă mi-au dat o lecţie bătrâneii acolo, în plină dimineaţă de februarie. Dacă pîrţurile necontrolate vin oricum cu timpul, atunci vreau şi eu pe cineva cu care să râdem de ele. Fiindcă bătrâneţea-n doi sună a râsete cu poftă, în schimb, singurătatea miroase a beşini puturoase. Iar asta, indiferent de vârstă.

Articolul anterior

Poveste de mărţişor

Articolul următor

Astăzi m-aş îndrăgosti

17 Comentarii

  1. subscriu si trec pe lista dorinta asta

    0
  2. Unde e butonul de like 🙂

    0
  3. Dragoş, Şi tu? 🙂 Ne facem comunitate de beşinoşi!

    Ionuţ, pe facebook :p

    1+
  4. Frumos :). Cred ca ne dorim cu totii o asemenea batranete. E mai bine decat sa iesim in strada si sa protestam sau sa mergem la cluburile de pensionari :).

    0
  5. Cluburile de pensionari nu sunt o idee rea. Ba chiar o alternativă bună la televizor! 🙂
    Sau tu ziceai de comunitatea beşinoşilor 2.0?

    0
  6. Pacat ca batraneii nostri sunt mai mult acriti decat inveseliti… Rar gasesti din-astia zambitori si e pacat.

    0
  7. Uite, inca odata se verifica ca e mai bine in doi si, mai ales, la batranete.

    0
  8. Valeriu

    Ce să îi faci copilă, bătrâneţe haine grele, a strâns-o un pic că îi era rece şi a fugit nebuna :)) Mă gândesc acum că mai bine nu aşi mai apuca bătrâneţea şi mă voi gândi atunci ce naivă e tinereţea. Toate la timpul lor.

    0
  9. romantismul se vede si se simte altfel dupa 50-60 ani 🙂

    0
  10. La asta ma gandeam, ca la varsta lui poate nu se mai putea controla sau poate avea o problema. Iar daca iubesti pe cineva suficient, ii accepti si neajunsurile, oricat ar fi ele de urat mirositoare.

    0
  11. morbo

    old farts

    0
  12. foarte frumos “pictat” tabloul din primul paragraf…inclusiv imaginea sonora din compozitia lui.
    Serios, rezultatul mi se pare genial: romantic dar realist. Un fel de uite cum se ajunge in 2 la varste tarzii, acceptand si bunele si relele 🙂

    0
  13. Alina

    Cred ca-i funny. :)) daca ajungi in 2 la o asemenea varsta, te mai si tii de mana cu jumatatea prin oras, cred ca-s tare funny scenele astea. :))

    Era cat pe-aci sa bomban blogul, ca nu imi da notificare de postare noua. Cand colo, ete postare din 2011. 😛

    0
  14. Dana Elena

    Ce text fain asa de luni dimineata. O saptamana buna!

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 175 queries in 0.328 s