Cel mai deştept prieten

Ştiu că omul leagă în viaţă diverse tipuri de prietenii: unele de băut cafele, altele de ieşit la ţigară, unele de confidenţe, altele de mers la agăţat. Comparaţia dintre ele nu cred că îşi are locul, la fel cum e greu să compari iubirea pentru părinţi cu iubirea pentru amantă. Însă, de ce să nu recunoaştem, fiecare îşi are scopul ei în scurta-i existenţă. A prieteniei în viaţa cuiva. Cred puternic în circumstanţe şi ocazii, în legături facilitate şi în puţine prietenii din categoria “pentru totdeauna” şi “indiferent ce s-ar întâmpla”. Fiindcă mie mi s-au întâmplat mereu până la proba contrarie. La fel şi cu bărbaţii. Toţi sunt buni, până-şi dau arama pe faţă. Sau prima aventură, de gol. (Cu toate că e ciudat să vină chestia asta tocmai de la mine..) Da, uneori am senzaţia că e chestie de timp şi de ocazii pentru a arăta cât de bun prieten eşti.

Iar astăzi, când am simţit o bucurie revărsată printr-un sms de la o bună prietenă care-mi împărtăşea o mare veste, m-am simţit mândră de ea, chiar dacă n-aveam nici un drept. Şi am nominalizat-o cu succes la titlul de cea mai deşteaptă prietenă. Nu, nu caut s-o felicit pe această cale, căci asta am făcut-o atunci imediat, chiar dacă ştiam că nu poate vorbi la telefon. Doar mă laud. Că am prietene care au motive să ne bucurăm. Da, e important şi asta la un prieten. Să fie deştept. Că cine ştie, poate se ia! 😉