El şi ea. Cu libertate între.

După o aprinsă discuţie pe facebook (care începea cu acest citat: ‎”Dacă iubirea echivalează cu libertatea, necesitatea despărţirii dispare.” Osho), cineva mă întreba cum văd eu această libertate într-o relaţie. Andra, îmi permit să îţi răspund pe blog, că e loc mai mult şi e mai intim.

În primul rând, menţionez pentru cei care au deschis televizorul mai târziu sau pentru cei care-au căzut pradă turbulenţelor întâmplătoare, că nu vorbim despre bani, potenţă sau cât de mare o are cutărică. Şi dat fiind că tocmai am fost eu cam cât de vulgară îmi permite legea bunului simţ, vă rog pe dumneavoastră, cei tentaţi să-mi daţi răspuns, să vă abţineţi. Astăzi vorbim de libertate. Frustrările cu portofele dezbateţi-le în propriile buzunare. Nu aici pe blog.

Dragă Andra, nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am înţeles că oricât de confortabilă ţi-ar fi o anumită situaţie, la un moment dat amorţeşti. N-ai observat? Până şi în somn ne mişcăm. Fiindcă nu poţi sta în aceeaşi poziţie o noapte-ntreagă, oricât de mult ţi-ar plăcea la început. Şi-ţi mai spun ceva: să-ţi iei întotdeauna singură libertăţile, să n-aştepţi de la celălalt să ţi le dea. Aşa se nasc frustrările. Prima grijă a fiecăruia dintre cei doi aflaţi într-o relaţie e libertatea sa. Nu a celuilalt. Iar atunci când îţi ştii respecta propriile libertăţi, minciuna şi dezamăgirea nu-şi mai au locul. Dar vezi tu, ce ciudat e că noi, oamenii, adesea ne grăbim a ne ocupa de libertăţile celuilalt, ţinându-le şi cerându-le socoteală, uitând că şi noi avem nişte dorinţe. Chiar nevoi. Culmea e că n-o facem din altruism, nici din egoism, ci din ignoranţă. Din inerţia în care am fost crescuţi să repetăm tipare ale “părinţilor” noştri, la xerox. Perpetuând greşeli şi amplificând frustrări. Mi-ar fi plăcut să îţi răspund mai filozofic, mai psihologic şi relevant, dar am zis cum m-am priceput mai bine. Mai degrabă mai concret, decât poveşti. Şi spune-mi dacă greşesc:

  • Target zilnic: un telefon. Scuză-mă, dar aia nu mai e libertate. Prefer să mă sune de 10 ori într-o zi, în care are chef şi dor de mine şi deloc în alta, în care e cu capsa pusă. Că poate mi se ia :p. Nu vreau telefoane date la normă, ci telefoane vorbite cu drag. Niciodată o chestie impusă nu va fi asociată cu ceva plăcut. Nici măcar telefonul cu iubitul/iubita. (Aici îmi amintesc de  lecturile din generală, pe care le-am urât fără să le gust: doar fiindcă erau obligatorii. Poate unele mi-ar fi plăcut.)
  • Marea ieşeală: în oraş cu băieţii. Dacă vrea să meargă, ducă-se sănătos. E drept că eu nu sunt tocmai un expert în relaţii, dar pe mine mă ştiu bine. Îmi place să respir! Iar atunci când eu vreau să ies cu prietena mea, îl informez politicos şi n-are decât să înţeleagă. Mi s-a întâmplat. Eram amândouă în oraş, el m-a sunat că-i cu un prieten. Dacă mai sunt locuri la terasă, m-a-ntrebat. I-am spus că da, mai sunt, dar precis nu pentru ei. A înţeles şi nu s-a supărat.
  • Răspunsul la-ntrebare. Niciodată nu am înţeles teatrul pe care oamenii îl joacă inclusiv la ei în casă. Eu, atunci când pun o întrebare, aştept un răspuns. Aici sunt ca bărbaţii. Nu vreau să mă gândesc că, dacă-mi spui că s-a umplut gunoiul, de fapt, înseamnă că mă rogi să-l duc. Mie să-mi spui direct să duc gunoiul. Poate n-o să vreau, dar măcar n-o să vreau mai puţin enervată. Libertatea e ca atunci când celălalt te întreabă, să-i răspunzi sincer ce vrei, nu ce crezi că s-ar putea potrivi cu ce vrea el. Ştii de ce? Fiindcă asta merge o dată, de două ori, maxim o lună. După care începi să oboseşti să faci mereu ca el. După care o dată explodezi şi începi să-i reproşezi. Normal, el intră în ceaţă. După ce o lună i-ai fost jumătatea perfectă şi cititoarea de gânduri, brusc îţi tună şi fulgeră mai ceva ca pe coastele Statelor Unite. Iar în cazul ăsta, nu te mira dacă singurele chestii rămase unite vor fi astea: statele, nicidecum destinele voastre. (Ce frumos am zis…)
  • Planurile de viitor. Eliberează-te de ele şi niciodată nu pune unui băiat întrebări la care nici el nu are răspunsuri. O fată deşteaptă nu cere direcţii, ci îndreaptă singură paşii pe calea cea bună. O fată deşteaptă nu-i dă niciodată unui băiat ultimatumuri, ci doar îl ajută să se hotărască. Fiindcă oricât de în favoarea ei s-ar soluţiona situaţia, în final toată lumea va şti că fost cu japca. Mai ales ea. Şi ce-am făcut atunci cu “de bunăvoie”? Eliberează-te de orice promisiune şi nu crede în nici o garanţie. Crede doar în moment. E cel mai adevărat lucru pe care îl poţi avea într-o relaţie. ACUMul.

Însă libertate nu e atunci când nu te mai speli seara pe dinţi, fiindcă oricum vine dimineaţa şi trebuie să o iei de la capăt. Să nu confundăm lucrurile. Libertate nu înseamnă că el face duş şi tu te epilezi în baie. Mie nu-mi place nici când mă machiez să se uite cineva la mine. Şi libertate nu e absolut deloc atunci când faci pişu cu uşa deschisă.

Iar libertatea e o premisă a încrederii. Dă-mi libertatea de a rămâne alături de tine, spunea o vorbă celebră (ca să-i mai enervez pe unii cu lipsa mea de originalitate). Eu reformulez: ia-ţi libertatea de a rămâne alături de mine. Şi ne va plăcea la nebunie!

libertate

foto via Shutterstock, cuplu libertate

Articolul anterior

Otto.ro pune în joc o ţinută de 500 euro

Articolul următor

De ce Dylan era ăla sexy

23 Comentarii

  1. Libertatea inseamna respect. O relatie nu te baga dupa gratii si nu inseamna ca tu sau partenerul lasi tot ce iti place sau ce ai de facut doar ca sa fiti bot in bot, sau din contra preluarea sarcinilor partenerului. O relatie normala inseamna incredere. Nu imi gasesc prea bine la ora asta cuvintele; sper insa ca m-am facut inteleasa.

  2. Evident 🙂 Am înţeles, chiar şi la ora asta. Exact asta spuneam şi eu .

  3. “Niciodată nu am înţeles teatrul pe care oamenii îl joacă înclusiv la ei în casă. Eu, atunci când pun o întrebare, aştept un răspuns. Aici sunt ca bărbaţii.”
    daaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!
    thank you for making my day…evening..

    • asta m-a atins și pe mine 😀

      În 2009 i-am zis lui bărbată-miu: ”ce-aș bea o cafea”. El a exclamat: ”iami…și eu!”

      Jumătate de oră mai târziu îl întreb: ”ai făcut cumva cafeaua aia?”

      El ridică mirat sprâncenele: ”credeam că tu o faci”

  4. Iulia

    Imi place cum gandesti , insa sunt sigura ca sub persoana dura care o afisezi este o fata mai blanda 🙂 , si nu ma intelege gresit insa relatiile sunt mult mai complicate decat atat si sunt sigura ca tu stii asta. Peace

  5. Iulia, da bineînţeles… Ai dreptate în tot ce ai zis.

  6. e drept…ultimatumuri şi japca pot sa aibă loc doar intre două persoane care se urăsc nicidecum intr-o relatie bazata pe dragoste

  7. Imi place, place, place, place. Ma gandesc la fel ca tine. 🙂

  8. Aia cu telefoanele. Am niscaiva colege la munca care vorbesc (fara exagerare) din jumatate in jumatate de ora cu partenerul la telefon (nu-i spun iubit, ca ele au vreo 40 de ani si suna aiurea). Si sa vezi tragedie daca respectiva a fost la baie si nu a raspuns la telefon la apelul orei respective. Dar daca le intrebi, curios e ca sunt total de acord cu chestia asta si li se pare normala, chiar daca nebunul de la capatul celalalt al firului te ameninta cu bataia ca-l inselai de fapt in baie cu vreun coleg de serviciu.
    Noua spre exemplu ni se intampla zile intregi un care in cursul zilei sa nu vorbim. Nu-i nevoie sa ne controlam reciproc. Si revederea seara e mult mai placuta 🙂

  9. Valeriu

    Libertatea este unul din condimentele principale ale unei relații aromate. 🙂 Tot pe principiul asta, când gătești dacă pui prea mult din fiecare condiment, să aibă gust, te trezești că la sfârșit nu mai are nici un gust. Libertatea mai ales într-o relație trebuie întrebuințată și manifestată cu masură și finețe ca orice lucru de preț. Și apoi oricât de liber ai fi, când ești într-o relație parcă nu ai vrea să fii liber de tot. :))
    Restul gen un telefon pe zi, sms-uri, ieșit musai împreună și alte asemenea nu au ce căuta într-o relație de calitate, părerea mea, alții văd că sunt înnebuniți după sporturi de genul și relații standard. :)) Cică dragostea durează 3 ani, mdea… cine poate suporta mai mult de 3 ani un telefon pe zi. :)) Dacă dai un telefon doar când simți că trebuie, dragostea îți ajunge o viață întreagă, lucru valabil și pentru alte activități. 🙂

  10. mo

    chiar e nevoie de atatea retete si sfaturi? matrite si tot felul de forme in care se ne bagam ca sa ne simtim bine. unii se simt bine daca dau telefoane, chiar daca “nu treeebuie” si altii se simt bine daca vorbesc in jurul terciului fierbinte 😀 (sic)

    si ce daca el face dus si eu ma epilez, a! sau ce daca nu ma epilez. sau daca unora le place sa faca totul impreuna, attached at the hip-style.

    fiecare face cum se simte bine si eu una am vazut mai multa drame nascute din chestii citite si citate si apoi din gandul ca “da’ la noi nu e asa.. poate e ceva putred”, decat din probleme de-adevaratelea.

    plus, nu sunt aceleasi reguli valabile nici de la relatie la relatie, poate cu unul nu ma deranja ca storcea pasta de dinti de la mijloc, dar cu altul nu ma intereseaza.

    toate chestiile astea, adica nu numai ale tale, dar tot peste ce mai dau pe net (ca la reviste pentru femei am renuntat dupa ce am cumparat si aruncat primul joy sau ce era) – nu imi suna decat a check-list cu ce trebuie sa fie cineva, cum trebuie sa fie relatia, cum se se poarte, cum sa ma port.. ca sa ce? sa iasa?

    ce s-a ales din libertate..

  11. morbo

    eu nu i-as purta pica nici daca m-ar insela. pentru ca si eu am incercat sa ”corup”(cu ghilimelele mai mult sau mai putin necesare) fete aflate in relatii si inteleg. si sa fiu ipocrit e una din chestiile care imi provoaca greata.
    sincer, la viata mea chestia decisiva care m-a facut sa ma indragostesc de cineva nu a fost cat de fidela era respectiva in relatiile precedente, asa ca…
    nu spun de coruperea asta ca e ceva ok, respect mai mult fetele pe care le vad ca sunt fidele, dar cand am facut ce am facut, nu pot sa cer nimic de genul asta altcuiva.

  12. Ioana

    Exactly! It’s like u read my mind!:)

  13. Andreea

    Miruna… MULTUMESC!

    I usually don’t do mornings. Si azi clar nu era o exceptie. Am citit postarea ta la cafeaua de dimineata.
    Ce bine e cand realizezi ca mai gandeste cineva ca tine! Ce bine e sa-ti vezi gandurile scrise!

    Si daca nu se gaseste si o persoana de gen masculin care sa gandeasca asa, atunci mai bine singura dar libera!

  14. Ana

    Niciodata nu am inteles asta cu intrebarea directa.
    Oare exista vreo persoana care sa inteleaga ca prin “ajuta-ma” chiar ii cer ajutor in bucatarie de ex si nu sa stea sa se uite la mine? :))
    De ce e asa greu sa duca gunoiul cand vede ca e plin? De ceeeee?

  15. Cristian

    Ai uitat colacul de la WC că tot vorbești de pipi.

    P.S. Poate faci și tu zidul ăla public.

  16. Gigi

    1.Fair enough (oricum imi pare apanajul pubertatii infantile, chiar daca eu si poate nici tu fiind doar cu un an mai “proaspata” nu prea ai apucat sa exersezi … pe vremea noastra taica nu ploua cu sute de minute in orice retea si care-avea o “caramida” era jmecher-barosan).
    2.Chestia asta nu-i lucru de saga pentru un baiat … as fi in stare sa pun un pariu cu tine ca incerca sa-i aduca impreuna pe prietenul lui cu prietena ta (si poate chiar d-asta nu s-a suparat … altminteri e destul de frustrant sa-ti iei jet d-aci..)
    3.No comment (unii chiar traiesc cu impresia ca talentul lor actoricesc innascut ii va trece prin viata … cumva asemanandu-se putin in imaginatia lor bogata cu niste mici johnny deep)
    4.Oooo da! Permite-mi sa ma aplec in fata ta. Magistral, ca de obicei !

  17. Tot o blonda

    Tocmai ti-am descoperit blog-ul, la recomandarea unei prietene. Esti foarte tare si imi place ce am apucat pana acum sa citesc, in special postul asta. Keep up the great work! 😉

  18. Ma bucur ca ai raspuns aici. Sper ca citind lumea isi va mai schimba din pareri. Sau macar se va gandi ca exista si alta cale sau poate fi inventata. Prea multe relatii toxice in jur…

  19. A

    Am avut o săptămână nebună în care, deși locuim într-o casă, ne-am întâlnit doar seara în pat… se mai întâmplă și din acestea… Luni am fost eu în oraș, marți a fost el la fotbal cu vecinii, miercuri a avut o chestie cu colegii de serviciu, joi am fost eu cu câinele la antrenamentul de agility și vineri pe la amiază îmi scrie… că ar fi mișto să ducem câinele la pensiune (canină) și să plecăm undeva în weekend 😊. Am simțit că îi e dor de “noi” și a fost cel mai bun exemplu că libertatea în cuplu aduce apropiere… părerea mea 😜

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 167 queries in 0.466 s