Nu mai trăim în viaţa noastră

Postul ăsta îl percep mai mult decât l-aş putea exprima grafic în seara asta. Îl chiar “sufăr” de la o vreme. Eu, prin toţi cei din jurul meu, în care îmi văd proiectat viitorul.

Aşadar, Nu mai trăim în viaţa noastră. Fiindcă ne detaşăm de tot ce e “al nostru”, îndreptându-ne atenţia şi vânzându-ne energia în alte direcţii. Eferente, cum zicem noi în medicină. Centrifuge, cum zic ei în fizică. Superficiale, cum nu ne place să recunoaştem. Goale, dacă e să fim sinceri.

Nu mai trăim în viaţa noastră: avem bonă care ne creşte copiii; avem femeie care ne spală vasele şi chiloţii; avem băiat care ne plimbă căţelul; şi avem manichiuristă, care ne taie unghiile. În curând o să avem şi curvă care să ne f**ă bărbatul. Pentru că noi vom fi prea obosite după atâtea ore suplimentare.

În vieţile altora, desigur.

Câteodată, mă apucă frica.

Articolul anterior

Cine a pus coada la prună?

Articolul următor

Lăsaţi copiii mici. În pace.

25 Comentarii

  1. laCiovique

    ma bucur sa te anunt ca dupa 4 ani de munca corporatista inca traiesc in viata mea. 🙂
    Doar Tanti Mariana vine sa dea cu mopul si sa spele geamurili. De chiloti si alte cele tot eu ma ocup 😛

    Si fara frica 🙂 totul se ajunge sa fie asa cum vrei. Important e sa cunosti dorinta ce-o ai 😉

    0
  2. da’ de prunci ai vreme? Şi vremea aia câtă e? 4 luni, 2 înainte şi 2 după? Legal de mult, imoral de puţin.

    p.s. Eu geamurili nici nu le mai spăl. Avantaj: scutesc trasul obloanelor seara! 😉

    1+
  3. laCiovique

    de prunci nu inca. si nu din cauze de vreme, ci din cauza de imaturitate declarata 🙂

    vremea e cand vine. si atunci, cum ziceai intr-un alt post, cunosti 🙂

    0
  4. well, then I enjoy my own superficiality… chiar daca n-am catel si copchii si de unghii ma ocup singura 🙂

    0
  5. laCiovique, şi eu mai am de pus la punct unele detalii până atunci. Dar ce mă fac când cunosc, am cu cine şi am cu ce, dar nu mai am când… acolo-i baiul!

    brontozaurel, păi tocmai! E o plăcere să te ocupi singură de unghii! 😉 îţi consolidează relaţia cu tine însăţi, creează o apropiere. E o plăcere! Pe vremuri, aveam o întreagă zi pe săptămână – beauty day. Îmi făceam măşti şi mă dădeam cu creme… toată ziua…

    0
  6. theo

    oameni sunt diferiti si fericirea unuia nu coincide cu a altuia. asa ca fericiti cei carora le place manichiura facuta de altii…
    pana la urma, e important sa-ti stabilesti limitele peste care sa nu treci, sa iti pastrezi echilibrul…e adevarat ca tb sa faci si mici compromisuri. dar daca nu sunt permanente, nu ajung sa frustreze 🙂

    0
  7. Exista o mare dilema in viata noastra de acasa. Daca facem un copil…il crestem?…ss creste?…sau ni-l creste vreo mama din cele doua?
    Nici un raspuns nu ne satisface pentru ca nu e indeajuns de satisfacator.
    Reveniti cu picioarele pe pamant am concluzionat ca existenta noastra e o suma de alegeri si mai ales de prioritizari.

    0
  8. Zany

    mai, de cand vorbesti tu asa urat? huh?!
    si.. n-ai nici macar o luna de munca full-time si te plangi? :))
    stai sa vezi ce vine.
    o sa-ti mai treaca la salariu 😛

    0
  9. theo, adevărat grăieşti! Ce să-ţi spun eu acuma, că cei care-şi savurează manichiura la salon au uitat cum e să te îngrijeşti singur şi că se supun riscului de a culege hepatite de pe forfecuţa de răsfăţ? Fiindcă hepatitele nu ţin cont de cercuri sociale, când încep să se învârtă.
    Şi să-ţi mai spun că lucrul provizoriu e cel mai permanent?

    Nu. Te voi crede pe cuvânt, fiindcă îmi place să ai dreptate! 🙂
    M-a bucurat comentariul tău.

    Nicule, corect. Copiii cresc singuri până la urmă, ştiu pe unii care le dădeau diazepam, ca să fie cuminţi, când mergeau în vizită. Deci, se poate.
    Şi mai ştiu pe unii care au fost acolo la primul zâmbet conştient, la primul gângurit şi la primii paşi. Astea sunt chestii care rămân cel mai bine înregistrate în memoria afectivă, fiindcă nici un DVD nu le va putea vreodată înlocui. Compensa?
    Mda, deci ai dreptate- e vorba de alegeri şi priorităţi. Şi atunci, de ce-i atât de complicat?

    Alexandru, măi-măi…

    Zany, nu mă plâng. Observ. Munca îmi place! Dar nu ştiu ce o să mă fac, atunci când or să-mi mai placă şi altele.

    0
  10. Zany

    pai, scrii un post nou 🙂 noi suntem aici 🙂
    o sa te obisnuiesti incet incet cu programul. :))

    0
  11. joacainseara

    ihh, ce inversunata e blonda. eu cred in diviziunea muncii…mai putin la partea cu copilul…hai si cu barbatul:)) pup si dor de tine:*

    0
  12. @ Copila Blonda

    E complicat pt ca vrem sa facem prea multe si sfarsim prin a nu face nimic corect sau pana la sfarsit.
    Recunosc ca eu vb acum din postura unui om mic 😀 , comod si caruia ii plae siguranta

    0
  13. sa nu uitam de robotul care ne aproba comentariile decente

    0
  14. Cu tristete, iti dau dreptate. Nu mai stim sa fim noi, nu mai stim cum sa traim. Ar trebui sa facem un efort sa ne amintim si atunci, poate, ceva se va indrepta.

    0
  15. Alexandra Brovchin

    So fuckin’ true… din pacate

    0
  16. opa mai aveai un pic si te exprimai sincer de tot…bine ca ai taiat la timp

    0
  17. da da.. e o transpunere, eu in viata ta, tu in viata mea… fiecare visam la viata vecinului, si uite asa, suntem niste cabluri incalcite!

    0
  18. Trebuie musai să te scot la o cafea!

    0
  19. Oricum ar fi, tot viata noastra e. Asa inseamna c-am ales s-o traim. Asta daca nu ne facem alegerile constransi de imprejurari. Atunci va trebui sa traim cu gandul ca n-am facut destul sau cine stie…
    Important este sa traim!

    0
  20. Boby

    Ar fi minunat sa putem trai viata de doua ori.Prima ar fi ceea pe care o traim in momentul de fata, cu bune si rele, cu iubiri si dezamagiri, cu decizii pripite sau indelung studiate,etc. Iar a doua ar fi ceea in care, invatind din bunele si relele primei vieti, nu am mai face nici o gresala, totul ar fi perfect.
    O bucurie monotona in care ne-am pierde identitatea.Mie personal o astfel de viata nu mi-ar placea.In concluzie, viata trebuie traita in fiecare clipa, daca se poate la intensitate maxima, astfel incit hotaririle si actiunile noastre sa nu ne dea posibilitatea sa spunem REGRET CA…

    0
  21. Valeriu

    Hey Miruna, ba traim in viata noastra, aia asa cum ne-o dau altii si cum o traim noi.
    Al nostru, este tot una cu al tau sau al meu, important este doza. Unde cat si cum.
    Napoleon zicea ca de la sublim la ridicol nu ii decat un pas 🙂 ridicol inspre noi sau spre altii.
    Nu am nevoie de bona caci copilul meu nu va fi incredintat nimanui. De fapt nici nu ii va fi necesara o bona pentru ca ii vom vi chiar noi cea mai buna bona. Iar catel… apai daca o sa traiesc sa am si catel care latra de la sine… atunci chiar mare minune va fi :)) si fara manechiurista, si fara curva si fara ore dupa program, caci dimineata va fi, si zi si lumina cum nu a mai fost vreodata si atunci de ce toate astea? Si timpul trece…

    Viata nu ii program, viata este ceea ce se intampla in jurul nostru in timp ce noi ne facem alte planuri, dupa cum ziceau altii mai mari si mai morti ca noi.
    Miruna capu sus ca nu se termina si nu incepe nimic niciodata, aceeasi scena, alti actori, dar macar zambeste, ca totusi de la tragedie la comedie tot ii un pas 🙂

    0
  22. Valeriu

    Si daca tot aveti indoieli iaca aici, Devotchka http://www.youtube.com/watch?v=VlnkQOexUSo – How it ends asta ca sa fiti cuminti :-p

    0
  23. morbo

    si mai sunt si din aia care le arunca in fata celor care s-au lasat de sportul asta orele lor suplimentare sau ale altora, ca exemplu. n-am patit-o eu (desi au fost tentative periculos de apropiate), dar am auzit-o la altii. pentru ca daca s-ar trezi unul/una (de fapt una, pentru ca in general sunt femei) sa riste asa ceva, s-ar trezi dupa aia si facut troaca de porci. altii insa au mai multe de pierdut decat moi.

    0
  24. Lavinia

    foare tare asta cu curva care **** barbatul :)). Tare de tot! Iti spun cu mana pe inima ca m-am gandit si eu la ipoteza asta. Dar nu am indraznit sa o verbalizez, cat despre pus in practica, ar fi peste suportabilitatea mea. Dar totusi mi-a trecut prin cap… De multe ori ar fi mai comod, nu? Si-asa as prefera partide mai rarute dar pasionale decat dese si insipide.

    0

Leave a Reply

© 2007-2017 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 178 queries in 1.263 s