Acu’ mai bine de vreo lună ne-am pricopsit cu vecini noi. Sănătate multă şi şedere frumoasă, da’ eu nu am texte prea multe şi nici potenţial de socializare aleatorie. Am doar informatori 😉 Apartament mic, preţ bun, criză la televizor, dar ce ne facem cu picamerele şi ciocanele şi tencuiala, care nu se mai termină, domne?! De zici că şi-au săpat singuri grotele-n beton. Pe deasupra, pun pariu că sunt nişte oameni foarte nehotărâţi. Doar îşi schimbă culoarea pereţilor o dată la două zile, după cum prezintă Busu vremea de dimineaţă şi Pătruleasa scorul din campionat. Şi imaginaţi-vă că minunea se petrece taman sub etajul la care îmi rod eu unghiile de nervi. Că altceva nu prea mai poţi face zilele astea, nici gândurile să ţi le auzi. Am senzaţia că-s toţi la mine-n casă, de-mi  vine să le fac o cafea. Frrree-caaa-tuuul-frree-nee-tic al tencuielii îmi gâdilă instinctele criminale, în special când încerc să le adorm. Cum ar fi în dimineţile de weekend, iertată-mi fie îndrăzneala..

Ştiţi, eu m-am născut în gălăgie. La Sibiu, stăm dintotdeauna în miezul unei intersecţii cu tiruri şi semafoare. Deci frâne, claxoane, gaze de eşapament, tacâm complet. Dacă vrei să vorbeşti la telefon şi să te înţelegi cu omu’, tre’ să închizi geamul, ş.a.m.d. Apoi m-am dus la Cluj, în cămin, unde ghiciţi cum a fost, nu s-a impus bioritmul meu în programul de somn al colegilor, deci m-am…ceea ce se cheamă… adaptat. Dar asta pentru că era un zgomot DE FOND. Mereu acolo, ca un zumzet de decor, ca un heavy-metal pe care adormi şi mai şi visezi frumos..

Ăştia de aici, nu, domne. Ei pocăne vreo 20 de minute, după care ies la o ţigară. Apoi alte 20 cu sârg, dar şi cu pauză, să nu se obosească ori să termine prea repede. Şi să aibă certitudinea că mi-a sărit mie somnul  şi ţandăra, doar tot merg mână-n mână astea două. Sau, alteori, mi se livrează mişcări spasmodice într-un ritm susţinut, de picamer ambalat, doar că fără cerere prealabilă. Şi nu doar mie, ci întregului apartament , care tremură nevrotic din toate balamalele.

Înţeleg că vor să renoveze, că se grăbesc să termine lucrările, dar nu înţeleg de ce pe nervii şi pe sesiunea mea!

imagine