Îmi place imprevizibilul fiindcă mă provoacă. Să am înţelepciunea aşteptării, să gust din efervescenţa întâmplării, să relaţionez cu el – neprevăzutul, să ies din situaţie, iar apoi să trag concluzia. Să cunoşti e fantastic, dar să cunoşti continuarea e plictisitor.
Back home. La Bucureşti, că încă nu s-a inventat teleportarea.
Toată povestea cu excursia la Iaşi a fost spontană. De la cap până la coadă. Asta doar pentru a reconfirma că viaţa nu se planifică, ci se trăieşte. Cel puţin, viaţa mea. Nici măcar ca eventualitate nu stătea şederea la Iaşi în program, apoi, când a devenit o certitudine, urma să ţină până în weekend. Nici asta nu s-a respectat, că iac-aşa, am încălecat pedala sub talpă şi dusă am fost. De acolo.
Îmi place schimbarea, dar orice angajament cu termen mă sperie. Într-o viziune extremistă, aş spune că e o forma de re-confirmare a libertăţii mele, ca individ. Într-o altă extremă, ar trebui să-mi doresc să mă fac mare. Da’ mai amân, am voie?
artistu
Misto asta cu reconfirmarea LIBERTATII tale, mai ales in conditiile in care unii de pe langa noi striga disperati: VREM LIBERTATE!
P.S. De facut mare poti sa nu te faci niciodata, intr-un mic colt al sufletului. Si sa fii acolo fetitza mamei cu doua oditze si imbracata scolareste, ca doar asa mai poti scapa de stresul responsabilitatilor… VISAND! ;?)
Neuron
Vorba lu artistu, visul e cea mai comuna forma a “reconfirmarii libertatii”.Visand,ajungi unde vrei si cand vrei.Spontaneitatea e buna,intre limite.
P.S. : cel mai misto e ca per moment nimeni nu poate defini limitele 😉 da-i bataie 🙂
nina
Fi asa cum esti si “sa ma fac mare” se va instala de la sine in constiinta ta cand ii va veni vremea.
Nicu
si daca termenul e nelimitat te sperie?? 😛 😀
Andrei Bugeac
A fi mare inseamna a te adapta la schimbare nu a gasi voit scuze in asa-zisele angajamente…deci totul e ok…
Domnisoara de fier
…ceau, miruna…dacă mai participi la O.C, ai primit o leapşă mai veche pe blogul meu, te rog dă-o şi tu mai departe…P.S. a pornit de la Corina http://vorbacorinei.blogspot.com/2009/04/leapsa-olimpiadelor.html (dacă vrei mai multe detalii)
t3mb3
si cand aud de schimbari parca mi trece o sageata rece dintr-o tampla in alta..iar *libertatii* ii asociez *placerea* a carei limita superioara este riscul..si nu risc.blonde si blonde..:))
giolly
am simtit pe pielea mea cand dupa cateva pahare de vin am plecat la munte direct de la terasa.:)
copilANDRA
stai asa, copila blonda, tu exemplul asta de maturitate il dai copilandrelor din lumea-ntreaga? 🙂 eu care credeam ca la 22 iti cauti disperata babalac pe care sa-l storci de banuti si la care sa-i torni 3 plozi in 4 vile diferite…
ma bucur mult ca ai calatorit. daca senzatia pe care o ai atunci cand fugi de casa se compara cu ceea ce simt si eu atunci cand “vreau departe, ajung departe”, inseamna ca ai fost fericita, si pentru o crampeie, dar ai fost fericita. si daca o blonda a fost fericita, cealalta de acasa se bucura mult pentru ea! 🙂
pe unde-ti place sa te plimbi in bucuresti, in sibiu, in afara?
copila blondă
pe oriunde, m-as tot duce…
Cojo
mai ai voie … dar nu prea mult
guri spurcate
mi-a placut articolul
Geo
Dobrovolschi spunea la un moment dat ceva de genul: ““Daca as avea banii, timpul, maşina, fata, libertatea?” referindu-se la spontaneitatea de a pleca la un simplu “hai”. Sunt de acord.
gheghe
ee, ma, si eu am dat o fuga la Alba, ashe ni
Radu Gaspar
până la urmă ce-i prea mult strică şi cred ca frica asta de angajament izvorăşte din frica de monotonie… să nu mi-o iei în nume de rău dar pare puţin copilăresc, un soi de “nu vreau să cresc” dar ce ştiu eu :))
“viaţa nu se planifică, ci se trăieşte”… presupun că asta depinde de aşteptările tale de la viaţă, sau mai degrabă de ceea ce vrei să realizezi; o viaţă fără angajamente nu există 😀
apropo… miss you :*
Hot babes
Deci nu esti buna de nevasta
Nus ce e in neregula cu fumeile din ziua de azi …