Publicitând cu plăcere

Recent am fost contactată de firma Lumene şi întrebată dacă mă interesează să fiu pe post de cobai în experimentul “noi îţi trimitem, tu scrii”. Sigur, sigur, fără număr. Acum trăiesc să povestesc! 🙂

Mi-am ales o cremă de faţă specială pentru baza de machiaj. Treaba asta cu poţi folosi orice cremă hidratantă pe post de bază mi s-a părut mereu un fel de poţi merge la orice doctor, chiar dacă ăla ştie de inimă şi tu ai cu capul. Nu, domne, fiecare cu treaba lui. Adică, zice că e o cremă iluminatoare pentru aplicarea sub fondul de ten. E drept că mi-era niscaiva teamă, nu carecumva să mă dau pe figură şi după aia la soare să te mai poţi uita, da’ la mine ba, însă nu a fost cazul. Crema a trecut testul cu succes, fiind observată de prietena mea ca o schimbare pozitivă. Iar ea e omul cu cel mai sâcâit nas şi cel mai atent ochi.

De fapt, e un soi de cremă hidratantă de consistenţă mai degrabă vâscoasă şi cu microparticule “cu strălucitor”. Dacă ştiţi voi cum era laptele ăla de corp de la Dove, de ziceai că te-ai tăvălit prin sclipici după ce te dădeai cu el. Na, nu vă imaginaţi la asemenea dimensiuni, că sclipiciunea e în limita bunului simţ. Şi faţa primeşte o tentă de luciu, nu apare matifierea aia de păpuşă prăfuită. Mi se pare foarte naturală.  Nu astupă porii, treabă de maximă importanţă pentru mine, că transpir ca la câmp de la cremele alea. (Apropo, m-a apucat să mă dau cu ulei de corp de la Johnson’s Baby şi mi-au apărut coşuri ca ciupercile pe spate. E o porcărie, nu mai daţi şi pruncii cu asemenea unsori, c-apoi vă minunaţi unde-i pielea de bebeluş a nou-născutului. Normal, de după zgrăbunţe nu se mai vede.)

Celălalt produs alea e o cremă hidratantă pentru cuticule, de data asta. Aici e un capitol delicat, pentru că posed obiceiuri vicioase în ce le priveşte. Crema asta e untoasă, e intr-un tub cu aplicator îngust şi se simte extrem de hrănitoare. Adică, mult mai hidratantă decât obişnuita mea cremă de mâini, de toate zilele. Şi e foarte fain că persistă efectul, adică, nu te speli o dată pe mîini şi e gata, pielea aia uscată din jurul unghiilor la loc. Că e urâtă rău, aşa albă şi parţial descuamată. Acum, că am descoperit crema asta o să ajung să-mi doresc una care să nu miroase aşa fumos, eventual să şi aibă gust de pământ şi miros de leuştean, cât să-mi ţină degetele cât mai departe. Unele de altele şi nu numai.

Câte ceva despre dezavantaje, valabile în ambele cazuri:

1. cantitatea. Adică, o cremă de faţă la 25 ml mă ţine -oare cât- 2 săptămâni? Doar că nu mă dau eu zilnic cu fond de ten şi atunci, economisesc. Dar totuşi, e puţină.
2. De preţ nu mă leg, ştiu că există creme la litru la jumătate din preţul ăsteia, dar aici vorbim de câţi bani dă fiecare duduie pe ea însăşi, că nu vorbim de papuci. La medicamente, doctori şi cosmetice să nu faceţi niciodată rabat de la calitate. Însă, crema de faţă, cel puţin, e destul de scumpă.

Ştiu, postul ăsta e pentru doamne şi domnişoare. Dar şi pentru domnii care-şi doresc iubite mai iluminate 😉