Băieţii nu plâng. Ei suferă.

Holograf spunea că şi băieţii plâng. Doar că ei nu bocesc în perne şi batiste parfumate ca duduiţele dornice de compasiunea celor din jur. Fiindcă ei se jucau cu maşini şi pistoale când erau mici, nu cu păpuşi şi rochiţe împrumutate de la mama. Fiindcă a lor consolare suna “da’ eşti bărbat, uite, râd şi fetiţele de tine”. Fiindcă ei n-au avut prieteni pe care să-i sune noaptea la doişpe după ce şi-au primit papucii de la jumătatea posibil-ideală. Fiindcă n-au scris jurnale şi poezii de dor, n-au băut cafele ilegal de concentrate şi, închizând cercul vicios, n-au umplut batiste cu lacrimi la acele comedii romantice, în care cei doi sfârşeau mereu împreună.

Căci un bărbat nu plânge. Cică e semn de slăbiciune. Eu cred că e semn de umanitate. Şi mai cred că e o descărcare profund benefică pentru cel căruia i se întâmplă. Sunt oameni care plâng foarte rar. Mie uneori mi se face dor să plâng, dar glandele mele lacrimale funcţionează după mişcările lunii, că altă explicaţie nu găsesc. De avut, le am, asta e verificat. Mi-a zis cineva odată, că precis am glandele, poate îmi lipseşte inima. Mai ştii?

Revenind la domni, rănile pe care ei nu şi le plâng rămân cu potenţial de cicatrici periculoase. Şi se transformă în obstacole greu de depăşit în calea fericirii lor afective. Am cunoscut băieţi care îşi vedeau fosta în actuala. Pe care o pedepseau pentru păcate care nu erau ale ei. Iar în final ea a obosit şi i-a lăsat singuri în lupta cu fantomele trecutului. Nici azi nu cred că le-au depăşit.

Şi eu am avut drame afective. Mi-au călcat pragul inimii şi sufletul în picioare. Mi-au spus poveşti ca-n “viitorurile cele mai ideale” şi mi-au încrustat numele pe malul mării. Dar am învăţat că orice rană are leac. Şi am închis cele mai urâte dintre cicatrici. Mi-am plâns de milă pe la prietene şi prin vecini atâta până m-am săturat. Dar ei nu par a se sătura vreodată. Rămân cantonaţi undeva, într-un moment cu o domniţă care le-a furat ce aveau ei mai de preţ: INIMA. Pe care sunt conştienţi că nu o vor mai putea înstrăina vreodată, căci nu le mai aparţine. Şi peste ani, această infracţiune nepedepsită va naşte frustrări şi dragoste neîmplinită în ceea ce ar fi putut fi o familie fericită -familia LUI.

Plângeţi, plângeţi cu lacrimi multe şi suspine repetate. Plângeţi 3 zile după fiecare Ileană Cosânzeană dusă spre alte orizonturi. Goliţi-vă sufletul de jale şi mintea de suferinţe. Asta e condiţia primă, pentru mai departe.

Articolul anterior

My Wallpaper Collection

Articolul următor

Viitorul suna trist

13 Comentarii

  1. Sa sti ca sunt si care plang si privesc acest lucru ca o binecuvantare incat in 2008 sa mai plangi e un lucru mare daca ne referim la iubire. Personal imi e dor sa plang, dupa o “partida” de plans sunt alt om, ca si un copil nou nascut!

  2. Nu va inteleg. Sunt atatea femei frumoase pe pamantu asta, mai ales la Bucuresti si Sibiu. si sa mai si plang …
    eu sunt un tip corect de felu meu … deci daca se intampla ceva …

  3. PiticStyle, cand zic “plang”, ma refer la perioada aia de timp in care iti asumi si accepti o suferinta constient, cumva. Ca dupa aia sa o depasesti. Insa si plansul propriu-zis e o binecuvantare. Cu toate ca nu trebuie sa se intample in public. Fiindca oferi o satisfactie de care te poti lipsi. Imi amintesc cum puneam punct unei frumoase povesti de iubire pe bune, pentru ca obosisem pur si simplu. Mi-au dat lacrimile in timp ce-mi spuneam poezia, iar el mi-a zis ulterior, ca ce, eu ii dadeam papucii si tot eu boceam. Si ca ce as fi vrut sa ii fie mila ?! :)) :p

    Alin, iti doresc sa nu intelegi vreodata textul asta. 😉

  4. @ Alin … in Sibiu sunt cele mai faine 😛 (am stat 7 ani in bucuresti)

    @ copila blonda : felicitari pentru text :). Oare se poate plange si fara lacrimi ?

  5. Mihai, cu siguranta 😐

  6. Nu prea ajuta plansu si desi baieti nus plangaciosi nu vad nimik rau in a plange am comis-o si eu ba din ontra in fata “baietilor” si ma durat in cot nu imi pasa de ei cat cu rani,le necesita timp uneori ani e complicat cu dragostea asta si mie mia furat “Inima” o domnita si sincer in momentu asta mie cel mai dificil lucru din lume sa ii zic cuiva “Te iubesc” dar va trece cand va aparea cineva care merita problema e ca e greu sa gasesti pe cineva care merita cand is numa terminati/termiate printese dive cocalari cei drept ai de unde alege …

  7. si baietii plang…. sunt si ei oameni. Vorba aceea: cine nu plange, nu e om

  8. as putea sa jur ca exista fete care pot plange dupa un text d-asta. dar poate nu e rau ca o fac.

  9. Ahilosu, tot fetele?!?!?! :))

  10. plang si baietii, stai linistita. ai fi surprinsa cati. fiecare om are un punct sensibil care se declanseaza cu un click. si nu vad nimic rau in asta.

  11. Plang si baietii sa stii, chiar si la filmele de care spuneai tu 🙂
    Mi se par super dulci 😛

  12. Bine eu am aklte metode de exteorizare putin mai violente

    Am stricat 2 telefoane dupa certuri urate am rupt vreo 2 usi de la cate un pumn sau mam imbatat crita si am testat rezistenta unui geam cu pumnu (sa spart el da si mana mea era taiata) asa ca pan la plans 🙂 ma exteriorizez asa …

  13. Adevarat zis ! Pe bune … Da’ sa sti ca inginerii totusi pling. Unii 🙂

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 150 queries in 0.179 s