O poveste tristă

Din tolba cu drafturi care abia aşteaptă să vadă lumina postării, azi am o poveste tristă. Care m-a găsit ea pe mine, întâmplător, ca în filmele proaste, când te loveşte conştientizarea cu maşina.

O poveste la colţ de stradă, în adierea aerului condiţionat din cea mai frumoasă maşină din lume, o blondă şi o doamnă cu părul creţ şi ochi albaştri. Cu poveşti din capitolul “multă cerneală va mai curge”. Nici o legătură cu întâlnirea care se voia scurtă. Dar care a căpătat o concentraţie din aceea cu care te hrăneşti vreme lungă.

Tipa, o prietenă bună a mamei, o doamnă cu calităţi mai multe decât pretenţii. Îmi zice aşa:

Te implici prea mult şi eşti pretenţioasă. Te consumi mereu pentru următorul “mai bine”. Şi ajungi acolo, dar constaţi că ai uitat să trăieşti până aici. Cei superficiali nu suferă. Iar oamenii profunzi sunt cei mai incomozi. Lumea în care trăim e departe de a fi rotundă şi nici nu e obligaţia ta să o îndrepţi.

Îţi spun sincer, eu mă bucur că nu mai sunt tânără în societatea de astăzi. Că am crescut altfel. Când prietenii erau prieteni, indiferent de cine era maică-ta sau taică-tău. Când îmi aducea tata din delegaţie ciocolata de 6 lei. Când fiecare ocazie era o bucurie. Şi aveam patru anotimpuri.

Iar povestea se dovedeşte tristă pentru noi, ăştia care stăm pe net şi întrebăm pe mess cum e vremea de afară. E tristă pentru noi care suntem produşii acestei societăţi. Pentru care ne-am născut şi pe care o hrănim. Cu fiecare Cola îngurgitată, cu fiecare pilă băgată, cu fiecare gunoi aruncat pe geam. Cu fiecare click pe mouse…

Articolul anterior

Căldură mare?

Articolul următor

Vreo “neregulă”?

17 Comentarii

  1. Evolutia e inevitabila, doar ca trebuie sa stii cum o primesti, iar romanii sunt hapsani!

  2. Copii din ziua de azi nu mai au cop;ilarie cu jucat mingea fotbal pititea recomand o piesa

    Recomand o piesa
    Leasa Dragos – Diferente
    In legatura cu subiectu

    Acu copchii la 16 ani beu fumeaza au si facut sex vor motoare etc impresii vor bani canci copilarie ce bine cam copilarit pe coclauri si m-am jucat 🙂 e trist pt ei noi suntem cei fericiti …

  3. cam in aceeasi nota am scris si eu ieri…cine amaru stia de calculatoare atunci, erau masinute, tuburi cu cornete, pungi cu apa sau galeti, papusi, TEC-uri, sifoane, sirop…ehh ce guma mea Turbo vor astia din ziua de astazi?

  4. shit. mult prea adevarat.

  5. ce ti-a zis doamna aceea mi-a zis si mama si imi tot zice. Acum chestiunea e daca nu am fi noi astia cativa nebuni care vrem sa schimbam oamenii (nu lumea) si sa ii facem mai buni….oare ce ar fi? cred ca in balansul universului avem si noi rolul si locul nostru pentru a mentine echilibrul fragil al omenirii!

  6. Ea

    Si eu cred ca doamna are dreptate, noi uitam sa traim, uitam sa ne bucuram de lucrurile mici, uitam pentru ce ne zbatem in fiecare zi, suntem niste robotei insensibili la fericire

  7. ascanioro

    Si eu am mai auzit aceste vorbe in special de la parintii mei, ca era mai bine atunci si… dar cred ca totusi nu este altceva decat nostalgie. Fiecare timp cu bune si cu rele si nu putem face altceva decat sa ne adaptam.

  8. Pai poate universul deja si-a creat un balans. O generatie care stia sa se distreze si sa traiasca viata, si acuma nebunii astia care distrug tot (inclusiv valorile morale), dupa care o sa urmeze o alta generatie de-a noastra.

  9. Vremurile in care am trait noi erau altfel…mult mai frumoase pot zice:Ne bucuram pentru fiecare lucru simplu.Acum nu se mai bucura orice tanar pt o cutie de bomboane primita.Eram fericiti cand ne facea mama budinca din cacao , lapte si faina, ff buna, nu ca acum cu plicuri toxice, ne placea sucul de la sicola in sticle mici, si eugeniile.Stateam la coada cu cartela la paine si la lapte, cat eram de mici.Iarna ne dadeam cu patinele pe deal, de sus in jos..si ne inroseam la fatza zburdand veseli si bulgarindu -ne.Din sala de clasa ne zambea vesel tovarasu nostru comunist, si ne ingrijoram cand intra dirga in clasa si profa de istorie.Dupa revolutie ne ridicam in picioare si salutam profesorii cu ,,Buna ziua,,….sunt curioasa daca astazi de mai intampal asa ceva intr-o sala de curs…poate cineva sa -mi spuna?

  10. Andrei Bugeac

    Totul e relativ…si depinde de termenul de comparatie ales…e adevarat ca astazi oamenii lupta mai mult pentru “a avea” decat “a fi” si cauta prin orice mijloc sa stea in fata chiar daca nu au nimic de spus.Dar cine spune ca e trist pentru copiii de azi ar trebuie sa gandeasca mai bine ce vorbeste;fiecare generatie are modul ei de a fi fericita asa cum fiecare generatie are invinsii si invingatorii ei.Putini sunt cei care au stiut,au vrut sau au fost gata sa treaca de la epoca mentionata cand zambea tovarasu’de pe perete la cea in care zambetul trebuie castigat.Copiii de azi nu sunt deloc asemanatori cu cei ce ieri si cu cei de maine…insa sunt fericiti atat cat se poate si in felul lor,exact atat cat sunt lasati de binevoitorii din jur…
    Am auzit parca pe cineva vorbind de gume turbo…mama ce colesctie aveam si eu…

  11. ala in galben

    n-am citit nici un comment si am citit doar citatul so… citeste: “M-am hotarat sa devin prost”, nu mai stiu cine a scris-o da e in “tred” cu ce ai citit 🙂

  12. Nu toată lumea e dependentă de net, ăsta e un mit inventat de noi care avem net şi implicit calculatoare. Ar trebui să veniţi pe la mine să vedeţi câţi plozi sunt pe stradă jucându-se. Prin plod a se întelege orice fiinţă sub 16 ani 😛

    Lăsaţi netu o vreme şi reveniţi la origini. Chemaţi-vă amicii la un suc, întrebaţii ce mai fac, mergeţi undeva… o să vă distraţi mai mult decât povestind pe blog / mess

  13. Boogie

    Tru, Radule. Foarte bine punctat! Ce ii aici e la fel ca si la un post de al meu in care, fortuit dar amuzant, criticam pe astia de critica pe cei mici iar o tipa imi spune, sub nonsalanta si confortul anonimatului, ca am complexul inferioritatii, ca nu am voie sa imi judec semenii ca ce porc sunt si etc etc. In realitate, ea ma judeca pe mine dar nu isi vedea mesajul de-l propovaduia. Cam asa si aici… noi suntem destul de suparacei pe astia de-s mai mici si cu nasu’ in calculatoare(desi nu tin minte sa fi vazut prea multi) dar ii certam….. unde? pe blog:)

    Gata, v-am lasat. Mai am o parte de vizitat din orasul frumos in care sunt acum si planuiesc sa o fac. Am zbughit-o la tramvai!

    Seeya!

  14. Eu vreau sa ne teleportam , ma indoiesc ca omul va ajunge vreodata acolo…descompunerea unui corp in molecule…practic imposibil 🙂

  15. Majoritatea sunt dependenti de net ….da nu asta e faza ca netu e ceva bun daca e folosit cum trebuie ..ci de restu chestiilor … acu toti vor sa “se maturizeze”

  16. Încă un motiv întemeiat pentru “dependenţa” asta ar fi că netul este o cale aproape gratuită de comunicare. Câţi bani dăm pe telefoane… ui ha… dar pe net… putem face şi video-conferinţe la costuri minime (plata lunară a netului)

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 149 queries in 0.414 s