trenul accelerat:
Încep doi copiluţi să cânte o lălăită cu asemenea patos, de şi io mă arăt mai entuziasmată când mă trimite mama cu gunoiul. Glumesc. La noi, gunoiul se duce singur.
Oamenii încep să scotocească după portofele, le-aş da şi eu ceva numa’ să tacă o dată!
Sunt mici şi cântă fals. N-au nici o vină şi le-o fi foame.
Eu am două mere şi-un sandwich.
Da’ nu risc să mă înjure ca ăla din intersecţie, căruia i-am dăruit ultimul baton de ciocolată Merci.
Plus, eu nu sprijin cerşitul! Şi nici pe părinţii lui.
Toată lumea doarme. În vise nimeni nu cerşeşte. În vise, banii nu au valoare. În realitate, situaţia se schimbă.
Iar eu merg la mare (netul merge cu mine! nu mă pot abţine, doar v-am spus). În mijlocul unui tren agitat, cu laptopul pe genunchi, căştile în urechi şi zâmbetul pe buze, weekendul începe cu Snow Patrol pe repeat. Până la epuizarea acumulatorului.
Să ne vedem bronzaţi.
ik
enjoy!
Gigione
AH! “Chasing cars” … a favourite of mine ;)) … imi trezesti amintiri placute si recente. E81 (parca!) Deva-Sibiu … orele amiezii … 3 prieteni care piroteau molesiti de soarele puternic pe langa mine deschizand rar ochii si doar la virajele mai stranse sau la franele mai bruste … apoi inchinzandu-i la loc revenind parca la visul din care tocmai ii intrerupsesem… o ora de ascultat “chasing cars” si “stop and stare” … o sosea faina unde calutii-putere si capacitatea cilindrica musca in voie din asfaltul incins… o priveliste de vis inaintea mea … ma face sa vreau sa revin acolo, in momentul acela. Si btw ! Sibiul e fantastic ! ( noh … cred ca e a 3-a oara cand iti spun? )
O vara placuta 😉