E vorba despre albumul trupei Vama.
Azi am avut, în sfârşit, timp să-l ascult, să-l simt, să mi-l bag în sânge şi să-l rumeg încet.
Şi da, mi-a plăcut. Dincolo de vocea solistului care trădează trăire din partea lui (uşor teatrală pe alocuri), mi-a plăcut fiindcă are un mesaj.
Şi mi-am amintit definiţia pe care ne-au zis-o la română într-a cincia. Cică o operă de artă trebuie să aibă întotdeauna mesaj şi să trezească nişte sentimente. (O să-mi zvârliţi teatrul absurdului sau orice formă de artă abstractă drept contra-argument, ştiu.
În fine, accept, dar, pe mine mâzgălelile alea agăţate de pereţi în galerii de artă nu mă trimit cu gândul decât la propriile mele manifestări de talent chinuit, de la grădiniţă. Că deja când am intrat la şcoală, evoluasem puţin.
Plus, cum să-mi transmită mie, privitorului, un mesaj când nici ăla de şi-o pus numele în colţu din dreapta-jos nu mai ştie ce-o fi fost în capul lui “prea-genial”?! :p Aş avea eu o vagă idee, dar mă abţin. Să nu ziceţi că mi-e ciudă. )
Luaţi şi serviţi. Şi dacă nu vă place, veniţi de mă înjuraţi. Primesc.
Iar dacă vă încântă, nu mai pierdeţi vremea cu scris de comentarii şi blonde pe net.
Spălaţi-vă creierele cu Ariel şi daţi muzica mai tare.
Un refresh e întotdeauna binevenit.
(It’s worth a thought)
Vama – Dumnezeu nu apare la stiri
p.s. Ascultaţi Sâmbătă seara/E plin de fete pentru detalii despre titlu. E vorba de alea bronzate la rotisor şi cu bancomate în dormitor 😉
Carina
Eram curioasa ce parere ai de album 🙂
o blonda cazuta... pe ganduri
Azi i-am pus mamei Dumnezeu nu apare la stiri , in masina. Mi s-a facut pielea de gaina. Si o ascultam a enspe miia oara