După luni întregi de întrebări: “Da’ ce tot faci acolo?” şi rugăminţi: “Uită-te la mine când vorbesc cu tine!!!” sau semnale de alarmă gen: “îţi zic, eşti dependentă” şi când credeam că şi-a dezvoltat imunitate pe viaţă, azi răsare cealaltă blondă din camera asta, pe blogspot.
Bine ai venit, Ale!
În loc de aerul fiert din sala de lectură şi ochii obosiţi de la citit cursuri, mai bine spinarea aplecată peste laptop şi ochi obosiţi de la citit liste pe mess.
Ştiu, nu noi suntem de vină, la ce le-o trebuit şi ăstora să bage netul în cămin taman în sesiune?!
Că aşa poate ne întâlnim şi la toamnă, să nu ne ducem dorul. Una de alta ori de ospeţele interminabile, mămăligile nefierte, ciocolăţile insuficiente şi îngheţata cu paişpe mii. Ori de roşile de plastic, ardeii vopsiţi şi caisele de cauciuc. Că cam despre asta e vorba în sesiunea asta…
Şi când o veni bărbatu’to şi-o vedea ce am făcut din tine, tare mi teama c-o să zică:
Şi de eşti Ale tu, nu-ţi sînt Alex eu!
Radu Gaspar
Încep să cred că blogurile sunt o prostie mondială. Presupun că trebuiau să apară şi ăstea… de parcă altceva mai bun n-avem ce face fiecare decât să stăm şi să citim bloguri… am putea discuta subiectele ăstea şi întâlnindu-ne dar nu, tre să ne pierdem vremea la calculatoare 😛 şi o întâlnire ar fi mai benefică şi la sănătate, că aia nu ne distruge ochii şi ne-am putea exersa şi “aptitudinile sociale” :P.
E ok să cauţi informaţii pe net, că-s din ambudenţă, problema e ca orice ciumpalat cu o conexiune poate să scrie orice despre orice, fie adevărat sau nu, fie corect sau nu şi asta nu e ok.
Mai pe scurt, bun venit în blogosferă tuturor, tocmai aţi găsit o cale perfectă să vă irosiţi timpul că trebuie că nu trebuie. :>
o blonda cazuta... pe ganduri
ya right, rade ciob de oala sparta! ;))
Radu Gaspar
Păi lucrez, fac web design, programez… chestii utile până la urmă… şi blogul care mi l-am făcut a fost ceva aşa de moment, dar văd că nu-şi are rostul, un venit nu-mi aduce, doar îmi consumă timpul 😛 nu mă întelege greşit, mă amuză unele posturi, dar o frecvenţă ridicată pe blog nu-şi are rostul
o blonda cazuta... pe ganduri
uochei, mie imi face placere maaare sa stau pe blog. e ciudat sa aberezi in exteriorul propriilor ganduri si sa primesti feedback pozitiv. De ziua mea, am primit un mesaj pe hi5 de la o fosta colega de liceu, mai mica. nu am avut vreodata povesti, doar ne stim, dar atat de frumos imi ura de ziua mea si vorbea de blog, ca in momentul ala am simtit ca merita! si ca n-o sa abandonez prea curand.
si au mai fost mesaje din astea, care mi-au dat pielea de gaina.
si conteaza si mai mult, cand nu conteaza numai pentru mine 😉