Fiind student, examene dădeam

Nimic nou sub cer, examene am tot dat, şi o să mai dau încă vreo câţiva ani. Colegii mei de generaţie îşi pregătesc licenţele, iar eu nici la jumătatea şcolilor prea înalte n-am ajuns..
Voiam să spun că emoţiile înaintea unui examen se manifestă profund silenţios, nici măcar pe vibraţii. Stările provocate sunt cel mult vegetative, de fapt somatice, că baia noastră a fost suprasolicitată în prima jumătate a zilei. Trei din utilizatoarele ei am avut examen.

Mi-e dor de stresul ăla chinuitor, dulce, care nu mă lăsa să dorm somn după somn, noapte liniştită. Când visam atlase de anatomie şi mă trezeam într-un paralelism cel puţin ciudat cu mintea mea rulând ca o bandă stricată microscopia de la Kapoşi.
Zilele astea, visele şi-au schimbat subiectul…

Pentru evenimentul de azi m-am pregătit de dimineaţă. Şi nu doar gândindu-mă cu ce să mă îmbrac :p Mi-am pus alarma în zorii zilei şi-am luat calea sălii de lectură. Îmi place dimineaţa când sunt numai eu cu aerul stătut de peste noapte, cu ochii holbaţi în cana cu cafea, minţile ascuţite şi ochii pe ceas. Întotdeauna am funcţionat cel mai bine contra cronometru.

Descurcată prin minunatele taine ale cariologiei, îmi dă prin cap ideea că nu vreau să-mi pice taman primul subiect din cursuri. Şi că, acuma, precis o să-mi vină ăla, tocmai pentru că m-am gândit la el. Nu ar fi prima dată când cad victimă unei greşite uzitări a subconştientului propriu. Degeaba am citit atâtea, că tot n-am înţeles nimic!

Şi, bineînţeles, pe al meu bileţel ce să scrie?! Ghici ciupercă ce-i! Primul gând după cel mai înfundat “Nuuu creeeeeeeeed!!!!” din toată arhiva gândurilor mele blonde, a fost că e semn.
Ştiu sigur că nimic nu e întâmplător pe lumea asta, am mai spus-o. Nu cred în coincidenţe. Cred în Dumnezeu. Şi am convingerea că se lucrează fără pauză de ţigară. Doar că nu pricep eu, de cele mai multe ori, mesajul. E ca şi cu cititul ăla de mai sus.

Mi-e dor de zbuciumul dinaintea unui examen greu, de pulsul gâlgâind în carotidă şi de emoţia de după. În nici o săptămână, dorul îmi va fi ostoit.

Articolul anterior

Sexul vinde. Dintotdeauna întotdeauna!

Articolul următor

Student fiind, nu ştiam să vorbind

4 Comentarii

  1. paulaionescu

    Nici eu nu cred in coincidente. Toate se intampla cu un scop, cu o finalitate. Dar probabil de multe ori o sa ma prind care era abia cand voi ajunge pe lumea cealalta…sau poate nici atunci. :))

  2. Carina

    In anul I aveam emotii numai la gandul ca peste cateva zile voi avea un examen asa ca invatam. Acum emotiile ma apuca dupa ce ma asez in banca, cu cateva minute inaintea examenului..

  3. o blonda cazuta... pe ganduri

    okay, speranta moare ultima… pe mine ma asteapta unul din cele mai grele examene din istoria medicinii contemporane. daca exista asa ceva… I’m not freakin out… yet 😀

  4. DeA

    NOOOT mie nu mi-e dor de nopti in care nu pot sa adorm de stres sau emotii inainte de un examen , ca nici eu nu mai stiu cum sa le zic la clipele alea de tortura.Ca stiu ca trebe sa dorm,ca sa ma pot concentra sa “asezonez” si eu ceva pe foaia de examen.Si cu filmul ala care se deruleaza, cu toata cunostiintele acumulate pe o perioada scurta de timp, normal ca cine invata din timpul anului, asa e.Ca se deruleaza intr-un hal de zici ca acum fug din cutiuta cu stiinta, pe care ne chinuim sa o mai umplem putin.
    Si ziceam ca nu mie dor de ele, pentru ca le am din nou colindandu-mi noptile.
    Bafta multa!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 132 queries in 0.144 s