Dincolo de limită. Pe culmile ineficienţei.

Întotdeauna mi-am dorit să trec graniţe. Să văd după evident. Şi să înţeleg mai bine decât majoritatea.

Am reproşat celor din jurul meu îngrădirea lor. Şi mulţumirea cu care şi-o purtau. Am condamnat, convinsă fiind că doar tiparele gândirii mele sunt valabile şi corecte.

Am renunţat la o iubire pentru că vedeam un plafon prăbuşindu-se asupra-mi . Am înţeles greşit, crezând că, şi atunci când funcţionează cu succes, orice trebuie imbunătăţit. OKay, e legea progresului. Să nu te complaci, să nu te rutinezi. Dar oare asta nu presupune o constantă neîndeplinire a perfecţiunii?

Oare nu e greşit să forţezi un pas înainte. Oare s-ar mişca mai eficient sistemul, dacă fiecare rotiţă s-ar învârti fără cusur?

Există oameni născuţi pentru a deveni nişte senzaţionali zidari. Sau instalatori. Sau portari. Mă întreb de ce să vrei avansarea spre un “inginer mediocru” dacă poţi rămâne “fruntaş în satul tău”. Şi mă întreb, de ce majoritatea alege mediocritatea în locul senzaţionalului.

Iar azi am văzut prin ceaţa neurunilor pseudoparalizaţi, că îmi atinsesem limita superioară şi că mă aflam, de ceva vreme deja, pe culmile ineficienţei. Aşa că m-am dus la culcare.

Articolul anterior

www.romania-curata.ro

Articolul următor

Regele nostru

3 Comentarii

  1. Rox

    After every dark night there’s a bright day coming up;)! you’ll see..e mai bine sa plangi inainte decat dupa..atunci gustul happy endului e si mai dulce;)! sa-mi pastrati si mie o felie de tort,ok?

    0
  2. o blonda cazuta... pe ganduri

    😉 hiu! credeam ca vrei sampania 😀

    0

Leave a Reply

© 2007-2020 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 113 queries in 0.152 s