Grădina botanică. O zi de mai.
Verde abundent. Multă lumină.
Şi, discret, culoare.
De la intrare, am rupt o buruiană.
Care a devenit vedetă.
M-am plimbat în lumină. Şi am visat în culori.
îmi era cea mai dragă.
Fusese alături de mine tot drumul.
Astea sunt faptele. Înţelege ce vrei.
*pozele sunt făcute de mine, fără flickr de data asta 🙂
SmileForTheDay
oau! in ultima fotografie e chiar umbra ta? foarte tare!
o blonda cazuta... pe ganduri
dada 😉 e o umbra de blonda!
cojedkaia
probabil…asa se intampla si in viata adevarata..fara sa iti dai seama, cineva da buzna in viata ta, se ascunde in spatele zambeteleor, al lacrimilor, al simtirilor inca nedescoperite..Si totul se intampla fara sa iti dai seama, fara sa poti reactiona.. incepi sa indragesti pt ca ”a fost acolo”..Dar…cum nu toate povestile au si un happy ending..realizezi la sfarsit de drum ca…nu este suficient..Pun pariu ca buruiana ta se va ofili intr„un final(stiu..e trist, dar adevarat..)! e greu cand realizezi ca numai un drum parcurs impreuna nu e suficient, si e si mai greu cand realizezi ca nici macar iubirea nu e suficienta in lumea asta…pt ca..dintre toate florile..buruiana va ramane tot…o buruiana.. (vorbeste pesimista din mine la ora asta, sorry 😉 )
o blonda cazuta... pe ganduri
eu cred ca oamenii au nevoie de circumstante pentru a ajunge sa se indrageasca. mi s-a intamplat 😉
dar, mare dreptate ai… dar eu nu am vrut un final trist pentru povestea mea. Chiar daca, ea a terminat ofilindu-se…
DeA
TU vrei sa-mi furi meseria mea de fotografarita? 😛
o blonda cazuta... pe ganduri
tu, eu credeam ca tu te ocupi de altele…gen varsat cafele pe tastaturi 😉 hihi dar daca nu e asa, poate ne asociem? 😉