Porque se que me espera algo mejor

Hoinărind azi pe străzile ploioase ale Sibiului meu, cu muzica la maxim, ca de obicei, şi bătăile inimii strânse în corset , Las Vegasul şi-a aprins luminile înaintea mea. A fost ca un semn. Parcă îmi spunea să plec şi să iau cu mine doar atingerea lui, mirosul străzilor şi sunetul trenului plecat.

Pentru prima dată, Sibiul mi se pare gol.

Poate că pentru prima dată, Sibiul e gol de conotaţiile de altădată.

Melodia asta îmi place de mult, dar pentru prima oară, azi, am simţit-o cu viaţa mea.

“Nu o să plâng şi să spun că nu merit asta, fiindcă probabil o merit. Dar nu îmi place. Şi de aceea, plec.”

Ne vedem la capitală!