Nu prea ma pricep in seara asta la asternut ganduri pe taste, dar voiam sa totusi sa cocotz ceva sus pe blog…

Am primit martisoare. Frumoase martisoare. Atent alese din maldarul de kitschuri omniprezent. Hornari, trifoi, ghiocei. Cu snur rosu, specific, frumos legate. Superb. Nici nu costa mult, iar gestul e nepretuit. Si mult graitor atunci cand lipseste.

Deci, dragilor, nu va zgarciti! Pana in 8 martie mai e timp sa va cadorisiti confratii feminini. Si masculini, cica anul asta asa s-ar face. E an bisect. Sanatate tuturor, eu am primit bucuroasa si am daruit la randul meu. Incepand de la tata si bunicul pana la domnul portar. Pentru mi-am dorit dintotdeauna sa fiu baiat. Si azi am avut ocazia sa ma joc putin. Si nici nu e chiar asa de greu. Oare de ce isi dau unii in asemenea hal cu stangu-n dreptu? probabil, un eu in varianta masculina as fi un Don Juan irezistibil. Oare cum ar arata unul blond?! hmm…

Nu va zgarciti, si insistati. Insistati sa platiti voi cafeaua, macar la primele 3 intalniri. Daca vor urma altele, veti fi deja suficient de apropiati incat sa va permiteti sa “reglati conturile”.
Insistati cand face pe suparata, femeile in general sunt usor de determinat sa se razgandeasca.
Insistati chiar si atunci cand stiti ca nu are dreptate. Daca stiti ca merita, e pacat sa nu luptati pentru a-i arata contrariul. Uneori asta implica umilinte. Dar cine isi permite sa riste propria fericire? Egal cat ar costa…

Iar “cel mai cel” martisor, l-am primit de la cel care e primul in top dintotdeauna. Al carui stil in daruiriea martisoarelor nu ma mai surprinde de mult. In cel mai elegant sens. Am o colectie de martisoare care ii poarta amprenta. Mici, grele cat nici macar 1 gram,dar delicat stralucitoare sub snurul asortat si mandru purtat in pieptul meu.
Le alege de la Bijuteria.
Tata.