La fel cum mâncatul e boala omului modern, echilibrul e luxul lui cel mai de preț. Suntem prea stresați, prea obosiți ca să mai avem timp să și mâncăm cum am avea nevoie. De fapt, noi ar trebui să alimentăm. Fix cum ducem mașina la benzinărie cu rezervorul gol, tot așa ar trebui să mâncăm doar când ne e foame. Nu de plictiseală, nu de stres, nu că ne-a părăsit iubitul. Că doar nu te plimbi cu mașina și-ți zice, uau, ce poftă am de niște diesel, ia trage și tu la pompă un pic!
Strângi din dinți măcar 2 săptămâni înainte, cam de când începi să te gândești că vine Anul Nou și ai vrea măcar să încerci să intri cu amândouă picioarele în rochia de anul trecut. Faci cumpărături cu o săptămână înainte, de zici că e Marea Aprovizionare înainte de Era Foametei din Războiul Beculețelor Aprinse. Pui pe masă cozonaci, friptură și sarmale, de te întrebi și tu cum, Doamne iartă-mă, au reușit atâtea platouri să-ncapă laolaltă. Nimeni nu se întreabă însă cum, Doamne iartă-mă, reușim să facem loc atâtor bucate la noi în stomac!
