Într-o zi o să primim o veste proastă. Sunteți pregătiți? Nu e ca și cum întinerim. Într-o zi controlul ăla anual, ecografia de screening sau un telefon banal, ceva tot va fi. Veștile nu sunt bune, în cel mai elegant caz vei auzi.
Suntem pregătiți? vă întreb.
Haterii să mă scutească.
Disneyland nu e doar pentru rollercoastere, ci și pentru spectacole, pentru personaje, pentru bucurie.
Fusesem în aceeași săptămână de 2 ori la Paris. La o lansare Hermes și una Vichy. Țin minte tot, cu ce m-am îmbrăcat și cum mirosea.
Lucram pe vremea aceea la ELLE și am fost cazată, împreună cu alte jurnaliste, în Place Vendome.
Am citit un comentariu în care cineva făcea mișto de mămicuțele care se plâng că au luat copiii vacanță și n-au ce face cu ei. Serios? Dar nu vă e rușine, m-am abținut să scriu. A fost ca atunci când o femeie cu copii mari mi-a zis, uitându-se direct în ochii de deasupra cearcănelor mele, ”ești prea sensibilă, fetițo.”
Bine-ai rămas, libertate! Bun găsit, cititorule. Textul ăsta a ieșit lung. Să nu zici că nu ți-am zis. E despre cum ura m-a maturizat în aceste două campanii electorale, fără să o rog.
Nici nu am visat să fiu pe o scenă TED vreodată. S-a întâmplat sâmbătă, dar nu întâmplător m-am îmbrăcat ca o fetiță de 7 ani și jumătate. Ce nu s-a văzut în timpul discursului meu e cine a fost în acea sală: și o Miruna studentă. Care trecea zilnic prin fața CCS din Cluj cu toate fricile, întrebările și îndoielile.
