Mai întâi, a fost Tudor cel indiferent ce haine are pe el. Asta a durat până pe la vreo 4 ani.
Apoi, a apărut Tudor cel iubitor de sacouri și cămăși. Music to my ears! Chocolate for my heart! Asta a început când l-a văzut pe Clark Kent cum își rupe cămașa și se transformă în Superman. De ce nu l-am lăsat la desene mai devreme, mă gândeam. A fost fascinat.
Eram la grădina zoologică din Sibiu, la rând să ne dăm pe tiroliană. Această grădină zoologică are și un loc de joacă, cu o tiroliană mică. Excelentă pentru copii.
Pentru română mi-aș fi luat cu gogoși. Pentru mate, ceva mai boem, o plajă cu un palmier. Iar pentru biologie, ar fi mers o pisică sau un cățel. Pentru chimie, un cocktail. Vorbesc de caiete, bineînțeles. Și de ale lor coperți.
Soc si groaza, prieteni. Astazi, de dimineata, ma trezesc, nu stiu cat e ceasul. Copiii nu sunt langa mine. Barbatul sforaie inca.
Anul ăsta am aruncat o pălărie de soare (superbă, da?) fiindcă ieșeau niște sârmulițe din ea. Devenise periculoasă, până și eu am fost de acord cu așa ceva.
Pentru conștientizarea din acest titlu, am muncit oleacă, să știți. E transpirată bine, nu câștigată la loto. Am tras de niște fiare până să ajung la această concluzie. De niște fiare sălbatice, toate care zăceau în mine și mă mâncau pe dinăuntru. Mă sabotau în cei mai buni ani ai mămiciei mele.
