Astăzi e duminică și aveam pregătit un text scris de Cristina de la FUN Parenting. Știți, că de la o vreme, avem câte un invitat duminica pe blog. Ce poate nu știți însă este că Cristina e și mamă de înger. Anul trecut a născut o fetiță, care a plecat la ceruri la scurt timp după aceea. Povestea e aici, însă vă avertizez că este un articol tulburător, așa cum nu veți citi multe articole într-o viață. Asta, și fiindcă Cristina este un scriitor foarte bun, dar și fiindcă a trecut și trece printr-una dintre cele mai mari dureri ale vieții: aceea de a-i supraviețui copilului său.
O invitasem să scrie un guest-post astăzi în care să povestească despre cum a trecut peste acel moment cu mințile întregi, ce a ajutat-o pe ea, cât mai concret și aplicat, că poate mai ajută și pe alții. Nu o cunosc de mult timp pe Cristina, ne-am plimbat de câteva ori în parc cu băieții noștri, suntem aproape vecine, dar vă pot spune că nu știu unde încape atâta putere în trupul ei mic și subțire. N-ai zice că e un superom până nu te-ai uita în ochii ei mari, cu gene lungi și întoarse.
Cristina a scris articolul pentru mine și l-a trimis: Îmi pare rău, dacă am vreo greșeală, dar nu l-am putut reciti. M-a răscolit prea tare.
Cu adevărat este mai mult decât un text, e o bucată de suflet și de viață.
E aproape 2 dimineața și nu pot apăsa butonul de publicare. De 2 ore aleg o poză, niciuna nu mi se pare destul de bună, de fapt, destul de rea, de grea, de groaznică și de luminoasă în același timp. Nici una nu face cât o mie de cuvinte îndurerate, nici cât trei cuvinte dintr-un astfel de peisaj al suferinței.
Cristina, nu era nimic greșit în textul tău, decât subiectul în sine, cred că nici o mamă nu ar trebui să treacă vreodată prin așa ceva. Mi-ai trimis un text excepțional, emoționant, tulburător, deosebit de greu și vreau să îmi cer iertare că te-am rugat să-l scrii. De asemenea, îmi cer iertare că te-am invitat la mine ca apoi să nu-ți mai deschid ușa, însă pur și simplu simt că e ceva prea al tău ca să vadă lumina zilei la mine sau altundeva.
Vă aștept să ne jucăm cu camionul la noi pe covor,
Miruna
foto via Shutterstock, iartă-mă
Alex
De cand am aflat de acel caz ma tot gandesc din cand in cand la ce se poate intampla ca doctorii sa actioneze in acest hal. Nu gasesc nici o scuza si ma gandesc ca poate tu intelegi mai bine care sunt procesele mintale prin care trec doctorii scoliti la noi.
E clar ca au facut o mare greseala dar atitudinea de dupa de unde vine? Au reactionat asa de frica? Din impuls care la noi nu se educa/domoleste, ar ajuta poate niste cursuri de empatie? Imi imaginez ca empatia asta are o limita la doctori, daca ai empatiza cu adevarat cu fiecare caz nu ai mai putea sa iesi din casa, daramite sa iti faci meseria.
Se invata asa ceva la noi?
Sunt chiar asa de rai doctorii in spitalele noastre ? (sunt plecata de ceva timp).
Despre durerea mamei nu se poate vorbi deoarece nu exista cuvinte pentru asa ceva. Puterea ei de a merge mai departe si de a impartasi cu noi din experienta ei este incredibila.
Simo
Mie “explicatiile” pe care mi le-a dat medicul la pierderea sarcinii au fost ca: se intampla frecvent asta, pot fi multe cauze, poate embrionul avea ceva probleme si celebra “esti tanara, mai faci”! Ma chema luna urmatoare sa imi dea tratament sa raman. Deci, de unde atata empatie? Bineinteles ca am schimbat medicul.
Miruna, nu pot citi acum articolul Cristinei, am nevoie de povesti fericite in perioada asta. Imi pare tare rau pentru toate mamele care trec prin asa experiente.
Miruna
Nici nu iti recomand sa il citesti, Simo!!!! Nici sa nu mai intri astazi pe blog. In natura cu tine!
Miruna
Alex, fiindca nu sunt scoliti pentru situatii din astea -necazuri se intampla si celor mai buni- nu stiu cum sa reactioneze si lasa frica si superioritatea sa se poarte in locul lor. Eu am facut multe cursuri de conunicare si malpraxis in Uk, unde am invatat fix asta: ce sa spun cand lucrurile nu ies cum vreau eu, cum sa imi cer scuze fara sa ma acuz, cum sa empatizez chiar daca am gresit. Fiindca gresesti ca medic, nimeni nu e infailibil, crede-ma! Toti avem pacate, de unele nici macar nu stim. Important e insa sa nu fim niste pacatosi infecti, nepasatori, superiori si aroganti.
Cristina Buja
Te îmbrățișez Simo, și da, te rog nu citi 🙁
Mihaela
Cred ca, de fapt, lipsa de responsabilitate de care dau dovada oamenii astazi in cam toate domeniile duce la astfel de situații: producătorii scot pe piața produse de calitate îndoielnica, profesorii predau la clasa superficial ca sa fie nevoiți copiii sa meargă la meditații si multe, multe altele. Inainte de a avea copil nu prea ma afectau problemele astea, insa acum situația este alta, pentru ca sunt direct responsabila de viața, sănătatea, educația copilului meu.
Îmi pare tare rău pentru ce i s-a întâmplat Cristinei, mi s-a facut rău, am plâns si am simțit ca parca nu mai e nimic de facut cu țara asta cand am citit povestea ei. Sunt atâția oameni buni, competenti care fac lucruri minunate in țara asta insa sunt si multe, foarte multe aspecte care pur si simplu te fac sa vrei sa pleci de tot de aici.
Te îmbrățisez, Cristina, si-ti doresc multa putere si sa fii bine pentru David!
Cristina Buja
Îți mulțumesc din suflet :*
Schmitza
Îmi amintesc de ziua în care am citit articolul Cristinei. Nu am fost om. Nu am putut dormi. Gândul că am fost la un pas de a fi în pantofii ei îmi dă târcoale și acum și-mi pune lacrimi în ochi și durere-n suflet…
Miruna
Nici nu mai zice. You are blessed.
Bibi
Am citit si eu povestea de curand. Sunt insarcinata si eu cu al doilea, tot o fetita, tot uter cicatriceal si asta e frica mea cea mai mare. Ca a oricarei mame. Dar ce i s-a intamplat ei e dincolo de orice intelegere si orice explicatie… Nu cred ca e ceva pe lumea asta care sa ii poata ajuta sau vindeca in mica masura. Imi doresc ca macar sa aiba o mica victorie in instanta, ca un fel de dreptate, ca in cazul asta nu stiu care ar fi dreptatea adevarata. Ma bucur ca macar ea a scaoat cu viata din calvarul ala (ca se putea termina si mai dramatic) si ca are un baietel care sa ii dea puterea sa vada in conTinuare frumosul din lume asta. ❤
Miruna
Iti multumesc pentru incurajarea pentru ea si iti doresc succes la nastere! Stii ca sunt multe femei care nasc cu uter cicatricial si sunt ok si ele si bebelusii lor, da? Cele mai multe sunt asa. Dar noi nu vrem ca nimeni sa pateasca ceva.
Bibi
Stiu stiu, multumesc! Eu ma pregatesc psihic pt vbac, sunt increzatoare cat pot. Dar nici nu incerc sa-mi imaginez doar partea frumoasa si atat. Viata nu e chiar asa. 🙂
cristina
E trist si revoltator. Stim cu totii ca sistemul public tre sa se schimbe, dar sistemul privat lasa mult de dorit. Calitatea serviciilor (si cum ai zis tu mai sus medicii mai gresesc, e nasol dar se intampla, dar este si despre ce se intampla dupa) este sub orice critica.
Miruna
Mai ales in cazul ei, e revoltator cate s-au intamplat, dar despre care nu poate vorbi pana nu se termina procesul.
O femeie
Am citit povestea acum ceva timp si avui timp sa rumeg atent. …dupa furii si lacrimi duse.
Mi se pare crunt presiunea de astazi ce exista pe parinti : pe langa costurile financiare mari, decizii, neincredere, intrebari, implorari, tratamente si alergat dupa spécialisti, cozi si investigatii etc. Si daca astea sunt masurabile si cuantificabile, pentru suferinta si lacrimi nu s-a inventat excelul…..Niciun medic nu semneaza sa isi asume responsabilitatea tratamentului administrat sau interventia sau necesitatea sau inutilitatea unei investigatii. Nicio firma de farmaceutice nu acopera efectele secundare sau ineficacitatea tratamentului. Nicio pedeapsa sau penalitate pt comportmanentul lipsit de umanitate. Nici macar timp de cei 20 de ani de nenorociri facute de ortopedul pediatru nu a dus la o reactie à colegiului medicilor. Nici lipsa de médicamente din motive de necomandat/prost contract nu a penalizat vreun functionar din minister.
Ciomu a fost pedepsit doar ca a taiat un organ de pret pt presa romaneasca dar daca taia splina nu are fi stiut nimeni.
Prin toate alea povestite de Cristina am trecut toti, doar ca la noi nu s-au inlantzuit atat de dramatic.
Asta e cauza primara a lentei evolutii romanesti si deceselor din oncologie si pediatrie. Asta e cauza natalitatii mici. Asta e cauza feudalismului si émigrarii. Asta e cauza primara a déprésiei.
Toate cele de mai sus se repeta si in politie. Si in politica . Si in invatamant.
Miruna
E nevoie sa punem un pic de Ministerul Justitiei pe Ministerul Sanatatii. Atunci sa vezi ce-o iesi!
o femeie
mda, sunt convinsa ca asta e solutia: reclamatii penale nu la colegiul medicilor ci direct la politie pentru refuz executare servicii din contract, pt neglijenta in serviciu etc. Poate asa se va schimba ceva in mintea comunista a unora….
Cristina Buja
Am făcut reclamație penală și încă, nimic. Nu știu nici ce sa mai cred și nici ce sa mai sper. Sa va mai spun ca a trecut un an și aproape 4 luni și nu avem nici măcar răspuns de la IML?
cristina
Nu puteti sa reveniti cumva, printr-o adresa? Asta daca mai aveti putere si energie, ca sunt convinsa ca toata interactiunea asta cu tot felul de institutii te seaca.
cristina
Miruna, MS nu are atributii pt asta, niciMJ. Si nici nu vad ce ar putea face.
Eu cred ca un proces este o cale buna (nu stiu cum se deruleaza asta in Romania) (si probabil publicitate negativa).
Ana
Off topic, dar tot pe acolo pentru ca este vorba despre oameni si….oameni…Chiar ma intrebam daca in Ro medicii sunt invatati ce sa spuna si cum sa spuna lucrurilor pe nume in situatiile in care nu mai exista speranta. Am intalnit medici ff buni, dar total nepregatiti sa gestioneze situatiile grave cu care se confrunta, culmea!, foarte des. Am trecut cu tata recent prin tot ceea ce inseamna o boala grava, in final a decedat, dar nu am simtit compasiune si grija pentru sufletul si mintea lui de la cei care il ingrijeau. Oare l-au privit de la inceput ca pe un viitor caz pierdut? Asa mi-au lasat impresia….
Cristina Buja
În România nu sunt prea învățati nici ce sa facă în situații de urgență, d’apai ce sa spună… La câteva zeci de minute după ce medicul m-a anunțat de starea ei grava, când încă eram în postoperator, o asistenta mi-a spus exact asta “bine ca sunteți tineri și ca mai aveți un copil acasă”. Încă îmi amintesc cum arata asistenta și cât de mult m-a durut
Miruna
nu, nu sunt învățați. Singurul care îi ghidează e experiența și exemplul altora, care nu e întotdeauna cel mai fericit.
Anne
M-am interesat mult de nasterea naturala dupa cezariana, diferenta de 2 ani intre sarcini. Maternitate privata, in bucuresti. Mi-au explicat riscurile si faptul ca nu exista un protocol bine pus la punt de interventie in caz de urgenta, cum e in afara. Pe scurt, nimeni nu putea sa-mi garanteze ca in cazul in care trebuie sa intru in blocul operator urgent (trebuie sa intervii in 3-5 minute in cazul in care se suspecteaza rupere uterina) toate planetele se vor alinia si voi gasi sala libera, medici anestezisti, ginecologi, asistente libere etc. in ultimele sapt trebuie monitorizare la 3 zile, nu se poate induce nasterea in cazul in care se depaseste termenul, este o situatie aparte si am decis ca nu pot sa mi asum si nu vreau sa traiesc in stresul monitorizarii atat de atente… imi pare atat de rau pentru mamica, dar cu regret nu cred ca va avea sanse de izbanda in instanta… o spun din experienta (cazul sebastian, 2008, spitalul municipal)
Cristina Buja
Uite mie nu mi-a spus nimeni asta când am cochetat cu ideea sa nasc natural după cezariană. Îmi spune re rog de ce maternitate povestești tu?
Anne
Desigur, maternitatea este Medicover baneasa, doctorul la care am ajuns intr-un final si care m-ar fi ajutat sa incerc natural este insusi seful sectiei, dr. Haiduc. Mi-a vorbit 30 de minute despre ce inseamna ca monitorizare ultimele saptamani si ce presupune ca protocol un VBAC spre deosebire de o nastere naturala normala. Nu m-a incurajat, nici nu m-a descurajat, mi-a prezentat obiectiv si la rece cat de sensibila ramane o astfel de interventie (desi riscul pare mic pe hartie) si decizia a fost a mea, nu am avut curaj. Daca vrei si te ajuta, te pot pune in legatura cu mama lui Sebastian care a dat spitalul municipal in judecata, din pacate dupa 8 ani s-a inchis dosarul lor pt ca s-a prescris fapta:( iti doresc multa putere, te imbratisez, e infiorator ce s-a intamplat.
Cristina Buja
Îți mulțumesc. Da, m-ar ajuta sa ma pui în legătură cu ea
Anne
Ti-am scris in privat, pe adresa de mail de pe site-ul tau. Daca pot ajuta cu ceva, nu ezita sa-mi spui.
Adriana
Anne, vorbesti de Dr Haiduc care este un om inainte de toate si care face diferenta enorm. Eu am trecut prin niste situatii foarte complicate si printr un noroc am ajuns la Filantropia (pe cand lucra acolo) la dansul si practic ne-a salvat viata mie si copilului.
Ximena
Eu am nascut gemeni la aproape 35 de saptamani implinite cu Dr. Haiduc, nastere vaginala fara probleme in Baneasa. Intreaga sarcina am dorit nastere vaginala pentru ca aveam deja experienta iar el in permanenta mi-a explicat obiectiv, ca este posibila cu + si – fiind vorba despre gemeni. Spitalul era insa pregatit pentru cezariana de urgenta, erau 2 medici in total cu mine in sala, 2 moase si 2 asistente de neonatologie si 1 neonatolog cu 2 incubatoare. Toti in sala de nasteri. Nu era entuziasmat de ideea unei nasteri vaginale gemelare iar apa s-a rupt inainte de vreme spontan, fara vreun semn in prealabil. Totul a decurs perfect, la distanta de cateva minute intre ei, cei doi au venit pe lume. Un medic extraordinar si un spital din care am plecat alaptand 2 copii prematuri.
Raluca Badita
Imi amintesc ca am dat peste articolul Cristinei cand eram insarcinata cu Bia. Tot prin cezariana trebuia sa nasc. Tot la a doua sarcina. Tot primul baiat si urma fetita. Sarcina ok si totul perfect. La 38 s si o zi am fost operata de urgenta pentru ca… uterul meu nu mai tinea…
Din fericire am fost si suntem bine amandoua, insa de atunci pretuiesc mai mult viata.
Cristina este un om extrem de puternic. Viata a obligat-o sa fie asa…
O citesc si eu din umbra, mereu pentru ca uneori nu stiu ce sa ii spun…
Miruna
nici eu nu am știut ce să îi spun când m-am întâlnit cu ea. Dar e o tipă foarte blândă și senină, genul cu care cuvintele curg de la sine, nu trebuie să te gândești ce să mai zici.
andreea
Eram pe masa de operatie, abia o nascusem pe Miru. Ii spuneam doctoritei ca mi-as dori si al treilea copil (dupa o extrauterina si doua cezariene) si mi-a spus ferm NU. Tesutul era friabil, abia il cosea, a spus ca a treia sarcina ar fi foarte riscanta-tesutul s-ar putea rupe si pune in pericol viata pruncului. Mi-a recomandat ligaturarea singurei trompe pe care o mai aveam si gata. M-a incurajat si m-a ajutat sa nu mai visez nimic, sa ma bucur de baietelul si de fetita mea.
Am o doctorita exceptionala, ii datorez, la propriu, viata. M-a operat in conditii dificile, cand aveam extrauterina, s-a batut atunci pentru sala de operatii, mi-a monitorizat cu multa atentie sarcinile si m-a ajutat sa ii aduc pe lume in conditii chiar frumoase-cu atmosfera calma, calda, cu muzica si lumina frumoasa.
Doar Dumnezeu le intareste pe mamicile care isi pierd puii… Am citit cartea unui tata care, la fel, si-a pierdut fetita la scurt timp dupa nastere. Este tulburatoare si citind-o, cu ani in urma, ma intrebam daca asa dificil, asa sfasietor pentru tata, cum e pentru ea…Copilul-umbra se numeste cartea.
Mai arunc cate o privire pe blogurile altor doua mamici care si-au pierdut fiicele, atata durere!! Citesc si plang in hohote!
Miruna
eu am citit textul acela de două ori, când am simțit că am nevoie de un reminder ca să apreciez tot ceea ce am.
Josephine
Regrete eterne .:(
Nu-I durere mai devastatoare decat aceasta .iar dreptatea justitira nu o sa -I umple sufletul decat de….hmm ….o consolare cu amintire pe viata .
………..
Ce ma infurie pe mine : oricare OBG stie din scoals ca sub 3-4 ani nu Indraznesti o nastere vaginala pe UN uter cicatrizat . Or esti extremely vigilent . Cum de gravida nu este informata de aceasta problema ??!!?
Intre’75 si ’78 doctorul meu,Ratiu ,(RIP) mi-a six :….nici sa nu visez la o nastere naturala…sub 3 ani .
so#2 a fost tot C section pentru siguranta bebeului.
Si eram in communism feroce …
Evelina G.
Așa am crezut si eu inițial când am citit articolul, ca s-a încercat un VBAC..ulterior, am citit in comentarii ca semnase pt cezariana, însă i s-a declanșat travaliul mai devreme de data stabilită si s-a produs ruptura uterina. S-a dus de urgentă la spital (privat, d-ala unde dai o gălăgie de bani!!) doar ca medicului de-acolo nu i s-a părut așa mare urgentă situația si s-a pierdut timp prețios cât viața fetiței:((
Nu mai comentez cât poate fi de dureros sa trăiești așa ceva, ca oricum nu sunt cuvinte suficiente pentru asta. Însă altceva vreau sa aduc in discuție: pe blogul Cristinei (mămica in cauza) este si un articol f bine scris despre cum sa te porți cu o mama de înger (desigur sunt si pe alte site-uri articole asemănătoare). Merita sa aruncam din când in când cu toții in ochi si sa ne mai educam odată fiindcă cate prostii i-a fost dat sa audă săraca, de când si-a pierdut fetița , s-a încrețit carnea pe mine numai citind!! De la clasicul “lasă ca faceți altul” pana la ” sunteți plini de păcate” zise de un popa , vai cred ca-i luam la bătaie, mai ales pe popa!!
Cristina Buja
Îți mulțumesc Evelina :* Asa este, semnasem pentru cezariană, nu am încercat sa nasc natural.
Miruna
Josephine, în UK mi-au zis 1 an după cezariană să am grijă să nu mai rămân însărcinată, dar că apoi pot naște vaginal fără probleme, ba chiar e încurajată chestia asta. Uterul cicatricial nu ar trebui să fie o contraindicație, dacă medicii știu ce fac.
Cristina Buja
Corect, dacă știu ce fac, dacă sunt pregătiți și acolo probabil sunt, aici mai puțin și zic mai puțin pentru ca știu ca exista și medici pregătiți și vreau sa cred ca și maternități. Dar ce mai știu eu și tot mai aflu și mă îngrozesc este ca sistemul nostru medical are grave lacune și cel de stat și cel privat.
Cristina Buja
Miruna îți mulțumesc pentru cuvinte și sprijin și toată empatia și blândețea pe care mi-ai trimis-o de când ne-am cunoscut :* Să ne vedem cu bine în curând, la plimbat de camioane pe covor
Miruna
abia aștept!
dia
Tragedie e putin spus.. Cristina, sa va dea Dumnezeu multa putere.. nici nu cred ca isi pot imagina multi asa durere..
Larisa
Pur si simplu… piele de gaina. A dat cu mine de pamant articolul asta. Eu imi doream sa nasc la o clinica privata. Dar pe langa costurile piperate mi s-a mai spus si faptul ca daca o sa intervina ceva, o sa fie chemata ambulanta sa fiu dusa la un spital de stat. Mi-am schimbat optiunea…
Ximena
Eu am nascut gemeni prematuri – aproape saptamana 35 implinita – vaginal la un spital privat cu un medic exceptional pe care il stiam insa de la nasterea anterioara de la stat, prin urmare aveam incredere in el. Am plecat de acolo alaptand gemenii prematuri, ei au fost insa suficient de mari cat sa nu aiba nevoie de incubator nici macar o secunda. O prietena buna a nascut gemeni prematuri la doar 27 saptamani de sarcina neimplinita, de asemenea la un alt spital privat, dupa 6 saptamani la incubator la acelasi spital privat – cu zeci de mii de euro cheltuiti e adevarat – copiii au fost transferati sanatosi la un spital de stat. Au avut nenumarate complicatii din cauza nasterii premature dar acum sunt perfect sanatosi. Complicatii rezolvate insa pe perioada incubatoarelor de la privat. Deci se poate si la ei. As zice ca tine si de oamenii care lucreaza fie ele spitale de stat sau private.