Ședință foto de Crăciun? DA, fiindcă vrem poze în care să fim cu toții și cu ochii deschiși

De prin noiembrie, Vadim (fotograful acestor poze de poveste) m-a tot întrebat când am putea merge la ședință. E o tradiție pe care o avem de când era Tudor de doi ani și ne face foarte mare plăcere. Vadim e jucăuș și are răbdare, iar eu m-aș duce până acolo doar să mă plimb prin camerele lui decorate.

Doar că nu ne-am potrivit nicicum. Iar în miercurea asta, cineva a renunțat la ședință, ce noroc pe noi! Am sărit rapid în schemă, era ziua noastră ideală, în care Horațiu ar fi fost cel mai relaxat. Seara de dinainte să plece în concediu!

Ședința foto de Crăciun, o prefăcătorie?

Știu, doar că nu e chiar așa.

La Vadim în studio nu e genul ”faceți poză cu maimuța”. Nu e un panou la care te pune să stai și să rânjești. Sunt trei camere decorate de Crăciun, iar copiii au voie să pună mâna pe orice, să cânte la pian, să se dea pe cal, să folosească telefonul de pe vremuri, să pună la poștă scrisoarea pentru Moș Crăciun.

Practic, noi facem toate astea fără vreo regie, iar Vadim ne pozează în timp ce.

E rapid și nu îți cere de două ori să stai într-un fel. Mai are câteva momente în care îți spune ”acum vă așezați aici” sau ”vă invit dincolo”, dar asta doar ca să te ghideze peste tot în intervalul alocat de timp. Întotdeauna se ia după copii și nu insistă dacă ei nu au chef. Se vede că are experiență și că are acasă o fetiță a lui.

Poate vi se par niște gesturi exagerate în această ședință foto tematică. Adevărul e că avem foarte puține poze în care să fim cu toții și cu ochii deschiși.

Bărbatu-meu urăște să facă și să stea la poze. Eu am foarte puține poze cu copiii, iar acelea sunt de obicei cu mai mult trotuar decât om, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Așa că merit o dată pe an să mă aranjez, să-mi iau familia și să mergem la pozat.

Nu înseamnă că ne prefacem.

Înseamnă doar că așa a fost acel moment. Am sărbătorit, ne-am bucurat și ne-am jucat. Că vrem o amintire. Sigur că nu sunt toate zilele așa, ba eu chiar mă machiez foarte rar. Sigur că nu se vede că-s machiată, dar așa mă machiez eu 😛 Dar puloverele astea le-am purtat până s-au scămoșat. Chiar dacă nimeni nu ne-a pozat. Doar pentru noi, cei cu care ne-am întâlnit știu.

În poza asta sunt fix cum se vede. Ușurată și fericită, norocoasă și obosită. A fost un decembrie nebun cum numai un decembrie poate să fie. Iar această miercuri după-masa de dinaintea joii în care plecam la Sibiu a fost plină și intensă.

Cu câteva ore înainte, semnasem un contract la care am tras din aprilie. Sărbătorisem cu soțul meu la o ciorbă din cartier. Copiii nu protestaseră la încălțat, de pozat, ne-am pozat și peste două zile venea Moș Crăciun, ce să-ți poți dori mai mult.

O să pun mai multe poze, tocmai ca să vă dați seama cam ce spun.

Vă rog să observați (mai sus) cămașa regulamentar ieșită din pantaloni, care trădează cumințenia pământului și zbenguiala care a avut loc. Dovada, mai jos:

Sigur că puteam pune doar poza asta de final în pat, iar voi ați fi crezut că am copii genul ”unde-i pui acolo stau”. Doamne ferește, s-ar fi terminat ședința foto în zece minute sau așa 🙂

Am primit și eu câteva poze de fotomodeală nedormită de 6 ani, dar sunt mulțumită de ce-a ieșit, fiindcă asta-s eu. Tot ce vedeți și alte multe câteva poze (pe blog am ales doar cele în care nu se văd fețele copiilor clar) au fost făcute într-o oră exact.

Dacă sunteți în București și vreți și voi, să știți că Vadim face ședință foto de Crăciun și în ianuarie. E cu reducere acum și nici nu știu dacă e super aglomerat. (În decembrie a fost omor, trebuia să rezervi cu o lună înainte loc). Asta e pagina lui de facebook, unde puteți vedea mai mult.

Îi puteți da și un like, că nu dați de la voi și pe el îl ajută să fie mai vizibil pe facebook. Îmi place mult Vadim, fiindcă e un om harnic, onest și punctual. (Punctualitatea e mare lucru printre fotografi, oricine a făcut nuntă știe ce vreau să zic)

Vadim e în top 2 fotografi cu care îmi face cea mai mare plăcere să pozez. Tocmai fiindcă nu mă stresează să mă uit cumva, știe apăsa pe buton fără să aștepte să râd râsul ăla fals, care nu-mi iese niciodată când mă concentrez.

Nouă ne face plăcere ședința foto de Crăciun și vom păstra această tradiție an de an. E una dintre cele mai bune investiții. Vorba aia, până cresc copiii și nici la poze nu mai stau.

Mâine povestesc și cum a fost la noi de de Crăciun, că nu am apucat și știu că sunteți fierți să aflați câte kilograme ne-am îngrășat 😉 Și apoi închei cu capitolul sărbători, deși o să fredonez Feliz Navidad până la Paști. Așa că va urma despre revelionul stricat în ultimul moment din cauza iresponsabilității cuiva. Fiți liniștiți, am fost izolați, dar bine mâncați 😉