Optimism de la o tânără de 91 de ani

optimism miruna ioani

Bunica mea.

E topită după noi și, mai ales, după copii. E genul care-i iubește pe cei mici, dar încă îmi dă bani și-mi zice să nu cumva să cumpăr ceva pentru ei. Mă încurajează să port tocuri și ruj și e de-a dreptul încântată să vorbim despre parfumuri și ce rochii se poartă acum. Prin casă, desigur, că oamenii mai departe nu prea ajung.

-Nu mai am nici cu cine să vorbesc la telefon. Toate prietenele mele au murit.

-Vorbește cu mine, atunci. Că-s caldă și vie.

-Dar tu ești ocupată, îmi zice.

-Sunt. Dar îmi fac timp.

-Când veniți? Niciodată n-ați stat așa mult să nu veniți.

Of. Știu.
-E destul de greu cu gărzile acum, îi zic, deși amândouă știm că nu asta e cel mai complicat. Dar venim, dacă ne primiți.

Se supără un pic că aș putea insinua că nu ne primesc. O știu.

-Doar că nu putem chiar acum. Mai încolo puțin.

Ăsta e un adevăr pe care-l îndulcim. Ca pe o cafea cu zahăr de care ai nevoie să nu te prăbușești.

Mă aude că aș veni. Știe că mi-e dor de toți ai mei și de Sibiu.

-Niciodată n-am stat așa de mult fără să vă văd. Dar apoi mă gândesc, dacă ați fi rămas în Anglia, cum ar fi fost?

-Corect.

-Mi-e greu că-s singură în mare parte din zi. Dar apoi mă gândesc, dacă aș fi fost departe de copii? (bunica mea locuiește în aceeași casă cu părinții mei)

Îmi place direcția pe care a luat-o discuția. Nu vreau s-o opresc.

-Mi-e greu că trec ore întregi fără să vorbesc cu un om. Dar apoi mă gândesc, dacă n-aș fi avut nici televizor?

-Cred că e bine și-așa rău, îi spun.

-Da, să știi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am căldură în casă, apă la baie și mâncare pe masă.

Am sunat-o ca să mai vorbească cu cineva și, până la urmă, tot eu am fost cea care s-a ales cu ceva.

Recunoștință și înțelepciune.

Că așa-s bunicii pe lume.

Ei tot să-ți dea.

foto Ciobi Osvath

Articolul anterior

Clipul viral cu profa de la medicina a razbunat generatii intregi de studenti umiliti

Articolul următor

Anatomia lui Grey, varianta Covid nu ne dezamăgește

11 Comentarii

  1. p.s. I-am cerut voie să pun poza asta pe blog.

  2. Esmeralda

    Doamne, ce bine semanati! Sanatate multa si conversatii din suflet!

  3. DanaC

    Cat de norocoasa ești ca o ai! Și ca îți transmite iubire și căldură chiar și prin telefon. Eu nu mai am bunici de mulți ani. Dorul de ei și regretul ca nu am avut timp sa le arat recunoștință pt toată afecțiunea, nu se sfârșește niciodată.

  4. Ale

    Ce dor m.a luat de bunica mea…din pacate nu mai e printre noi, insa ii duc tare mult dorul. Sa fiti sanatosi cu totii si sa te bucuri de ea.

  5. Alexandra

    Doamne ce mi-as dori și eu o bunica ca a ta. Nici cu mama mea nu pot sa port astfel de conversații, despre ce se poarta și despre parfumuri. Ca nu o interesează astfel de lucruri.

  6. Andra

    De cate ori voi avea nevoie de o infuzie de curaj, incredere si optimism, voi privi poza acestei bunici. Ce bine te-ai gandit sa ne-o prezinti!

  7. Violeta

    Bunica e… BUNICA. 🎇

  8. Gianina

    ❤️❤️❤️❤️❤️❤️
    Mi-au dat lacrimile! O iubesc pe bunica ta! Eu nu mai am bunici demult tare si nici pe mama dd 2 ani!! Ma răscolesc tare articolele tale de genul acesta!

  9. Ce gene bune ai! Bunica ta arata ca si cum mai are mult pana la 91 de ani, oare care este secretul ei? Sunteti atat de frumoase amandoua! 🙂

  10. Roxana

    ❤️
    Sunteti minunate! Si semanati mult!!

  11. alta Miruna

    Cat optimism, cata intelepciune si claritate!

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 139 queries in 0.466 s