Și ne-a auzit fratele cel mare că lucrurile care îi rămân lui mici ajung la Victor, a văzut deja că haine cu care apărea în poze, bebeluș, sunt folosite cu succes de frățior. Deci n-ar fi trebuit să ne mire când a zis:
-Când îmi cad dinții de lapte, ce facem cu ei? Îi dăm lui Victor!
foto Pixabay
Oana
Soră-mea, când a crescut mai mare, abia aștepta să îmi rămână mie unele haine mici ca să le poarte. :)). Ce drăguț e Tudor. Și ce avizat în probleme dentare, eu la vârsta lui habar nu aveam că voi rămâne știrbă. :)) îmi plac articolele astea mici cu replici de-ale lui.
Miruna
asa imi pregatesc eu batranetea 🙈
LuminitaR
Ce dulce! Între copiii mei e diferență de 15 ani, cea mare – fată, mezinul – băiat, n-a avut nici o șansă de a purta ceva de la soră-sa. Când ea avea 19 ani, și-a cumpărat primul smartphone. După ce s-a lămurit Tudor ce se poate face cu el (jocuri, poze etc.), se dă pe lângă ea: ”Iuli, când îți rămâne mic, mi-l dai mie?”
Silvia R
Eu sunt cu 3 ani mai mica decat sora mea si mereu au purtat hainele ei, care ii ramaneau mici. Eu nu primeam haine noi decat de Craciun sau de ziua mea. M-a afectat f tare acest lucru si mi-am promis ca, atunci cand voi avea copii, celui mic sa ii cumpar haine noi. Motiv pentru care am dat intotdeauna hainele baiatului celui mare (le-am donat), iar bebelusului i-am luat haine noi. Nu am pastrat decat cateva geci de iarna, pe care le-am primit oricum si pt primul nascut, tot sh… pana la urma, asa cum spuneai in titlu, cel de-al doilea nu e recycle bin. I-am zis si sotului la fel, vreau ca ambii copii sa aiba aceleasi beneficii. Daca nu ne permitem financiar, prefer sa nu il fac pe al doilea…
AncaM
Inteleg perfect asta. Sunt mai mica cu 5 ani decat sora mea si am avut parte in general doar de ce ii ramanea ei mic, lucru care a durut psihic dar si fizic. Abia pe la 19 ani am probat pantofii unei prietene si mi-am dat seama ca nu e normal sa te doara incaltamintea. Am aflat ca eu purtam 39-40 iar de la sora mea primisem doar incaltaminte 37-38… E trist pentru ca acum ca adult am frustrari legate de parintii mei care pensionari fiind au ajuns in situatia in care imi cer mie sa le cumpar geci de iarna, incaltaminte.. Incerc sa fiu un om mai bun decat au fost ei, dar durerea e inca in mine. Cat de mult puteau totusi sa coste niste lucruri noi? Of.
Miruna
Imi dai de gandit. Macar pe cele de lana le pastrez, reciclarea a fost argument principal al investitiei :p
Bubulina
Macar pana la 3-4 ani nu cred ca are importanta. Pentru ei nu conteaza hainele. Principlul meu e incaltaminte noua, ca la picioare e altfel, dar la haine inca reciclez… Cand vor mai creste probabil vom stabili de comun acord cu ei ce isi doresc
Ela
Inteleg si eu foarte bine contextul, desi se spune ca mezinul este cel mai rasfatat la mine nu s-a aplicat regula.Foarte usor pot sa observ asta din faptul ca nivelul de atentie acordat a fost mult mai redus: nu am poze cu mine ca bebelus, prima poze cu mine e de la 3 ani, apoi am doar cateva poze pana la 8 ani.Nu am avut aniversari deosebite, torturi aniversare pana la 10 ani, haine am preluat foarte mult de la sora mea.Tata nu s-a preocupat sa ma invete a citi si socoti asa cum si-a alocat timp pentru sora mea.Cand mi-a venit randul sa dau la facultate iar s-au terminat fondurile si entuziasmul, de la 19 ani am fost adultul responsabil de propria mea viata.Sunt rani cicatrizate pe viata…
o femeie
Eu vin cu o copilarie comunista la pachet, si pe la facultate am purtat haine primite de la altii. Nu e deranjant, din contra, saracia in vremea aia era mare si eram fericita ca primeam.
Acum fata mea isi da cu usurinta hainele ce nu ii plac (sau nu ii vin), a si primit de la o prietena de a mea si e mereu bucuroasa, ba mai mult are curajul sa spuna ce ii place/ce nu fara jena, a dat haine si unei prietene, si cumparam la mana 2a. A inteles ca este mai ecologic, ei si discuta despre asta la scoala.
Edit: ce mi-ai adus aminte, i-a sa scriu lui Lumi sa vad daca primeste o sacosa cu dresuri si rochii noi noute 🙂
Catalina
E bine sa nu facem diferente. Sa le luam la ambii copii lucruri noi, desi cel mic beneficiaza si de lucrurile celui mare. Norocul lui
Roxana
Eu cred ca depinde de copii. Imi amintesc cu mare drag de o fusta care a fost a uneia dintre surorile mamei, mai exact cea mijlocie. A purtat-o ea, apoi sora mai mica, apoi eu , iar dupa mine inca 2 fetite verisoare. Eram asa mandra ca “ma facusem mare” si puteam purta ceva de la sora mamei mai mare cu 6 ani.
Noi dam hainele fetei finutei noastre,care le poarta si ea cu mare bucurie.
Depinde cum si ce aud copiii… problema cred ca e la noi.