Singura obligaţie a subalternului: să se faCĂ CĂ munceşte

Cred e un fel de instinct primar în această categorie aparte a subalternului. Ştiţi dv, specia aia pe cale de înmulţire, care merge dimineaţa la serviciu cu gândul acasă şi ochii pe ceas. Sau pe facebook, după caz. Specia aia care oricât şi oricum lucrează, tot atâta leafă ia pe 15 ale lunii ori pe cât se mai bagă acum salariile pe card. Specimenul ăla prea nesemnificativ să ştie însemnătatea cuvântului RESPONSABILITATE, pentru că pentru el întotdeauna răspunde un şef, că doar ăla semnează actele.

Specimenul ăla înfloritor care niciodată nu-şi va depăşi condiţia. Fiindcă pur şi simplu nu-l interesează asta.

Din relativa mea experienţă de până acum, precum şi din a dumneavoastră, sunt precisă, cel mai eficient angajat e ăla care lucrează fie pe comision, fie pe procent, fie pe ce-o fi. Un ceva profit să-i zică, să simtă omul că munceşte pentru ceva. Că se strofoacă şi implică. Că dacă totu-i cald şi bine, de ce să ne mai agităm.

Io nu ştiu prin alte sisteme de angajare cum o fi, dar la mine-n cabinet, adesea io-s ultima care pleacă, pe cuvântul meu că şi femeia de serviciu termină de aspirat podeaua înainte să sting eu becu’. Şi stă după mine; asistenta a rupt uşa oricum deja de-o vreme; doar-doar m-oi simţi un pic şi mi-oi băga vreun turbojet în posterior. Şi vreun picior în pacient, mama lor de nesimţiţi, că vin pe bandă rulantă. Pardon, suntem în slujba pacientului/clientului, normal, dar asta doar până a bătut ceasul de ora mesei, că după aia … Stai! Nu mai există “după aia”.

watermelon-cartoon

“Individual, nu am putut face nimic. Aşa că, am format un comitet care a stabilit că nimic nu se  poate face.”

-cam asta-i mentalitatea britanică, să mă scuze cine se simte ofensat.

Io n-am mai văzut asistentă să plece înaintea doctorului acasă. Şi situaţii din astea de jucatul de-a muncitorul pe plantaţie mai am tone, dacă sunteţi interesaţi. De mai aveţi exemple din categoria “timpul trece, leafa merge” şi n-aveţi unde vă împărtăşi frustrările, sunteţi invitaţii mei. Luaţi de comentaţi. Facem schimb de experienţă 😛

 foto

Articolul anterior

Nu abandonului şcolar!

Articolul următor

vizite, cu placere

34 Comentarii

  1. Adi

    Salarii mici, munca la fel

    0
  2. Nu intotdeauna seful raspunde, ci si noi ca angajati avem responsabilitatea pentru tot ceea ce facem si uneori se mai da si nota explicativa. Da, lucrez la stat, dar nu e chiar asa simplu si usor cum multi cred. Nu mi-am dorit acest job si nu sunt fericita aici, dar avand in vedere ca meseria pe care o am, nu se cauta, nu prea am de ales. Incercam sa facem ce putem, sa avem un salar fix si in rest ne ocupam de pasiuni, unele ne aduc bani in plus, altele doar zambete!

    0
  3. Adi, pai aici e paradoxul: munca mai multa, poate o promovare? Putini se gandesc asa…

    0
  4. Mihaela, eu cred ca tu esti printre norocosi, ca ai gasit sau ti-ai gasit o pasiune si faci ceva si pt sufletul tau in timpul liber! Avem atata nevoie de asta!

    0
  5. Bogdan

    Dupa munca si rasplata. Lucrez la o companie la care nimeni nu mi-a zis cat am de lucru sau cate lucruri trebuie sa termin pana maine/o sapt/o luna. Singura intrebare pe care am auzit-o a fost la sfarsit de trimestru citez: “What did you get done?”. Si din aceasta companie “ciudata” 90% din oameni lucreaza 60+ ore pe saptamana si sunt platiti pentru 40.

    0
    • Bogdane!!! Ce surpriză plăcută!!! Spune-ne mai multe, e interesantă experienţa de acolo. Oare nu prea eşti mulţumit?

      Dana, aşa o fi cum zici tu, o să-mi treacă şi mie, deşi grav va fi când se va întâmpla asta. Dar ştii ce e cel mai trist? Că ne sunt spălate în aşa fel creierele încât se întâmplă lucruri total diferite în lumea în care vorbesc şi cea în care gândesc. Spun ce ştiu cî vor să audă şi înjur în româneşte şi în capul meu. Problema e că peste ani şi ani, când copiii noştri doar ne vor auzi vorbele, nu şi gândurile, asta va fi fost. Brainwash total şi absolut.

      Ăsta e stilul britanic, de bifat căsuţe. Nu contează calitatea atâta timp cât e căsuţa bifată.

      0
  6. As avea eu multe de povestit aici, dar o sa ma limitez la a spune ca modul tau de a vedea lucrurile dauneaza grav sanatatii si vietii personale 🙂 Parca ma aud pe mine la inceputurile maretei “cariere”. Asa eram si eu, plina de responsabilitate, stand peste program (nu pentru promovare insa ci doar pentru a face fata volumului imens de lucru). Asa erau si multi dintre colegii mei. Pana cand o colega a murit sub nasul nostru – de epuizare, se zice. Si atunci mi-a disparut orice urma de astfel de atitudine.
    Dar sunt de acord cu tine ca oamenii ar trebui sa puna mai mult interes in ceea ce fac; problema este ca cei mai multi dintre oameni au joburi de rahat care nu merita atentie nici macar din partea lor, daramite a a altora 😀
    Hai ca restul o sa scriu in postarea aia pe care o am de mult in minte.

    0
  7. liana

    Eee..stomatologii din ro sunt sefi, adica ei angajeaza asitenta, o platesc cu cat vor si, daca aia nu corespunde, pa si pusi.
    Nu le stiu vietile multora, dar aia 5-6 pe care-i cunosc bine nu au probleme cu ele din simplul motiv ca nu exista independenta, medicul cu ale lui asistenta cu ale ei.
    Sunt echipa dar seful e doctorul.
    Adica painea si cutitul e la el pt ca rezolvare a problemelor medicale fara asistenta se poate dar fara doctor niciodata.
    La voi e un sistem mai comunist inteleg, asistenta are x ore si y salar, tu similar, dar ghinion ,tu ai nevoie de ea mai mult…
    Ori respecti programul, fara exces de zel in profitul pacientului si rupeti usa amandoua cand va expira timpul, ori iti faci cabinet suta la suta privat si tii asistenta cat vrei pe ce suma va intelegeti.

    0
    • Liana, tu parcă te-ai vorbit cu iubitul meu. Asta-mi spune zilnic. Fiindcă eu zilnic mă plâng 😛

      Ionuţ, dă din casă! Spune pe tine cine te-a supărat???

      0
  8. mo

    n-am urmarit ce se intampla pe-aici de ceva timp, deci se poate sa nu fi inteles situatia… dar:

    nu abia ai inceput la un nou job? (al catelea cabinet?) de cateva saptamani si deja te plangi? din nou, de asistente? din nou de ‘subalterni’? si din nou de ‘mentalitatea britanica’…

    cand problemele astea te enerveaza oriunde te-ai duce, nu e sistemul, ci esti tu de vina.

    mie imi suna foarte urat si, din lipsa unui cuvant mai bun, condescending, postarile astea. nu ma intelege gresit, dar abia daca ai inceput sa lucrezi, si deja te uiti de sus la asistente?

    poate e genul asta de complex romanesc: daca sunt intr-o tara straina, ma dau mare sef, sa nu creada astia ca isi pot bate joc de mine. de-aia sunt super exigenta cu ‘subalternii’, ma plang de service in restaurante, de toata lumea asta care nu munceste la fel de mult ca mine, de femeia care face curatenie ca nu face bine, si in general, nu ma duc sa iau pranzul cu practicantii. nu zic ca tu cazi in categoria asta, dar te rog, las-o usurel, de dragul asistentelor proaste si puturoase care pleaca inaintea ta, tu inca ai timp sa bloghezi (de la munca)… so.

    0
    • mo, păi de ce nu ai mai trecut pe aici deloc? :)))

      da, tocmai am început într-un loc nou. Unde am lucrat cu mai multe asistente. La fel cum am lucrat şi dincolo. Mereu ţi le rotează, fiindcă aşa e regula. Depinde de cabinet, cât de des le rotează. La ăsta vechiul, n-am avut nici o problemă cu asistentele exceptând una, aia cu facebook-ul. În rest, cred că am lucrat cu măcar vreo 9 în total. Dar aşa-i omul, nu zice decât de rău 😛
      Aici, am lucrat în prima săptămână cu una, a mers totul brici, nici o întârziere, iar asta în condiţiile în care eram într-un cabinet nou, nu mai lucrasem niciodată pe programul ăla de calculator. Dar tipa era grozavă! M-a ajutat enorm şi m-a învăţat să fac clickuri, am lăudat-o peste tot.

      A doua pe care mi-au dat-o nu ştia la calculator. Imaginează-ţi două zuze. Eu ştiam mai multe decât ea, ăsta a fost primul dezastru care ne făcea să întârziem. Apoi am rugat-o să-mi retracteze buza pacientului. S-a zburlit toată la mine şi mi-a spus că ea nu face aşa ceva, că ea nu face nimic în gura pacientului. Atunci m-am enervat, cum adică nu face nimic? Eu nu am nevoie nici de femeie de curăţenie în cabinet, nici de prinţesă. Ori munceşti ori vezi uşa, până la urmă s-or găsi alte asistente bucuroase să lucreze şi să retracteze buze. S-a obrăznicit cu mine şi mi-a zis că eu nu-s şefa ei. După care urgent a sunat la manager să pârască ce s-a întâmplat.
      Apăi, dragii mei, io nu pot lucra aşa. Şi să ştii că n-am complexul românesc de şef, adică îmi aspir singură la pacient, mixez materiale, strâng instrumente. Nu ştiu câţi dentişti mai fac aşa. Aduc pacienţii din sala de aşteptare în timp ce ea rămâne în cabinet, de bieţii oameni îs tot confuzi când le spun că eu sunt dentistul. Doar ca s-o mai scutesc pe ea, fiindcă ştiu că are multe de făcut.
      Plus, doar fiindcă dacă sunt tânără şi româncă nu înseamnă că se poate nimeni căca în capul meu. Eu n-am mers la nici o manageră, ba când am fost întrebată am spus că am rezolvat problema.
      Iar ea, isteaţa, mi-a spus că dacă nu-s mulţumită, să merg la manageră. I-am zis că aşa o să şi fac, doar că încă nu m-am hotărât dacă sunt sau nu sunt. Să vezi atunci schimbare de atitudine…

      Dar astea-s poveşti cu vrăjitoare bătrâne, fata asta a avut o problemă de atitudine, sper să o rezolvăm. Altfel, e o tipă foarte zâmbăreaţă, e fff drăguţă cu pacienţii şi copiii mai ales o plac. Multe bonusuri pt mine.

      Şi ieri, unor prieteni de-ai mei li s-a refuzat un credit la bancă după o evaluare făcută parţial şi fuşărit de nişte angajaţi la normă. După vreo 2 ore de plâns, copiii ăştia şi-au dat singuri seama că grădina casei nu fusese evaluată!!! Au vorbit cu directorul şi instantaneu s-a rezolvat.
      Iar asta m-a enervat mai rău decât asistenta mea, fiindcă preţ de 2 ceasuri, nişte oameni şi-au văzut toate visele spulberate. Eu o scot la capăt cu complexele mele, mulţumesc pentru grijă.

      p.s. Nu ştiu dacă m-am plâns de serviciile din restaurantele de aici, fiindcă sunt într-adevăr cele mai bune din câte am văzut până acum. Diferenţa de zâmbete e uluitoare, iar englezii câştigă detaşat!

      0
  9. Respect

    Mo cel de mai sus are mare dreptate…Plus ca “mentalitatea britanica” presupune ca munca sa-ti fie respectata si sa muncesti exact cate ore esti platit.Asistentele nu au de ce sa ramana peste program doar asa, ca aici in tara, sa “creasca in ochii sefului”, ele stiu ca sunt platite cu x lire pentru x ore,nu trebuie sa isi sacrifice timpul liber ca sa te impresioneze pe tine.De asemenea, nu te astepta la respect daca nu respecti: atata timp cand iti tratezi colaboratorul fara al carui ajutor nu ai putea sa-ti desfasori activitatea normal ca pe un invidid inferior, “subaltern”, el nu te va respecta indiferent de studiile , pozitia sau originea ta pentru ca el nu se va simti apreciat ca om, se va simti un accesoriu de care te folosesti si apoi tot tu nu esti multumita.
    Aerul de superioritatate nu face bine.

    0
    • Respect, mult respect pentru imaginaţia de care dai dovadă pentru a-ţi proteja identitatea.
      Apoi, pentru subalternul ăsta din categorie nu există aere care să-i priască, oricât de mult soare ar răsări din altul. Fiindcă ăsta e el – un subaltern. Asistenta nu e subalterna mea, e angajata cabinetului, dar în cabinet întreaga responsabilitate ghici a cui e! A medicului. pam-pam. Eu sunt responsabilă şi pentru ea. Deci fii liniştit, că tot cu argumente britanice îmi susţin cauza şi prin felul ăsta am reuşit să o aduc pe drumul cel bun. Arătându-i regula în standarde, fără presiune, fără obligaţii. Azi mi-a spus că-i pare aproape rău că săptămâna viitoare e cu alt dentist.
      În general, asistentele se înghesuiau dincolo să lucreze cu mine, pentru că nu văd un pacient la 5 minute şi fiindcă vorbesc mult şi râd şi trece ziua altfel. Fiindcă povestesc cu ele, nu le arăt doar spatele cel de toate zilele. Dar vezi, nu poţi fi prieten cu toate. Ba prietenia asta dăunează grav în anumite situaţii. Dacă aş fi avut aere de superioritate cred că nu ar fi îndrăznit să îmi vorbească în felul în care a făcut-o.
      Ea nu e mulţumită dacă terminăm la fix, ci la fără 20, deşi programul e până la fix. Iar dacă uneori întârziem, se echivalează totul. Plus că nu suntem şi nici nu lucrăm cu roboţi. Ci cu oameni. De asta nu putem livra identic şi pe ceas.

      0
  10. liana

    Hm…Pana la urma tu esti platita cu salariu, cu procent sau cu ambele?
    Asistenta e platita cu salariu, presupun, pt ca altfel, daca primea si ea procent de la fiecare pacient si daca avea nevoie de bani, poate ar fi fost mai dornica de munca.Altfel, de ce s-ar complica ?

    0
    • Liana, eu sunt plătită la cât lucrez. În pauzele în care câte un pacient nu vine la programare de juma’ de oră, eu pierd bani, ea câştigă. Aici e problema, că ea câştigă indiferent de câţi pacienţi vedem pe zi sau cât petrecem cu un pacient sau cât de mulţumit e pacientul ăla şi etc

      0
  11. mo

    Mie mi s-a parut doar ciudat ca citesc aceleasi chestii din noul cabinet ca din celalalt (cu ‘moumentala’) si ca de obicei, cand cineva se gaseste mai des in situatii de conflict, nu sunt ceilalti de vina, ci el insusi.

    “Plus, doar fiindcă dacă sunt tânără şi româncă nu înseamnă că se poate nimeni căca în capul meu.” eu aici am avut alte experiente, si anume ca nu mi se caca nimeni in cap, chiar daca uneori imi ajut practicanta sa faca cafelele, sau raspund la telefon sau imi fac singura machetele etc. Ba din contra.Si eu imi trimit practicanta acasa la 6, chiar daca eu raman cateva ore mai mult, tocmai pentru ca e responsabilitatea mea, nu a ei. Ea ma ajuta.

    Si faptul ca le spui subalterni, si mai dai si un titlu pe masura… e un comentariu ne-la-locul-lui pentru cineva care abia a inceput sa lucreze, si probabil, ca si mine, habar n-are ce naiba face cam 75% din timp 😛

    Atitudinile astea eu le-am vazut doar la cei care, provenind dintr-o patura etnica/sociala etc. care se lupta cu anumite prejudecati, simt ca trebuie sa supra-compenseze.

    Sefului meu nu i se pare ciudat sa curete wc-urile cand femeia de serviciu e in concediu (true story, chiar putin bizar, marele arhitect castigator de awards sta in 4 labe si freaca budele), dar practicantul nostru ‘Ausländer’ face mutre cand il rog sa-mi aduca o cafea… doar el e la noi ca sa faca chestii importante.

    Dar poate arhitectii sunt un mediu mai non-ierarhic, so, fiecare cum i se potriveste. Mie colegii imi sunt si prieteni, si uneori chiar si practicantii! ua!

    Scuze, went on a rant here… sunt inca mahmura pentru ca am avut a halloween birthday – a practicantei! 😀

    0
  12. păi exact asta ziceam şi eu… că fac muncă de asistentă şi nu mă deranjează, mai ales dacă mai câştigăm timp. Dar eu de ajutor am nevoie, Mo, dacă vreau să mă încadrez în timp. Că altfel, nu am nevoie de asistentă, doar sunt atâţia dentişit care lucrează singuri (bine, în ANglia nu e legal să faci asta, dar na). Doar că nu sunt la fel de rapidă cum sunt dacă am un ajutor eficient.
    Un alt ex, am rugat-o să treacă lista medicamentelor unui pacient de pe reţeta tipărită a omului pe fişă şi a refuzat, cică tb să fie scrisul meu :))) bullshit. Dar să vezi cum am început să copiez nume de medicamente ca s-o mulţumesc pe individă…
    Monumentala e altă poveste, aia era managera fostă. Aia şi-a lovit maşina şi a zis că eu sunt de vină :))) a plâns 3 zile. Că cică îmi parcasem eu nu-ştiu-cum maşina, de ea a fost nevoită să vireze brusc.
    Asta era monumentala :))) toată lumea s-a prăpădit de râs, doar ea plângea de sărea cămeşa de pe ea şi mă-njura pe mine, de mi-a şi părut rău. Că am maşină sau nu ştiu… că exist 😛 Au costat-o la vreo 500 lire reparaţiile.

    În fine, probabil că sunt eu de vină, mi-a trecut şi mie prin cap, aşa că m-am dus la tot felul de cursuri de comunicare (şi nu glumesc!). 3 zile separate cursuri de comunicare, mastering difficult interactions. Am învăţat multe lucruri, însă tot e loc şi de mai multe.

    0
  13. mihaela

    UK nu e Romania. aici nu intereseaza pe nimeni ca tu glumesti cu ele. plus ca oriunde te duci, daca la 5 se inchide programul, atunci se pleaca. nu sta nimeni peste program. nicaieri. eu am stat peste program in scoala, nu am fost platitia suplimentar si am mai fost data si afara. schimbare de management si de buget. crezi ca s-a dus profesoara clasei sa spuna ca era multumita de mine si dorea sa stau cu ea in continuare? no way. concluzia … stai cat e programul. aici este alt sistem. i-ati tu asistenta care iti place si o platesti sa stea dupa toanele tale. sau te intorci in Romania.

    0
  14. Bogdan

    @Mirunel ce trebuie sa iti spun. Sunt foarte multumit promovarile nu se lasa asteptate si asta e un lucru care te motiveaza. Sunt fericit ca fac ceea ce imi place inconjurat de oameni pasionati si foarte smart. Putem sa povestim pe privat mai multe 🙂

    0
  15. Valeriu

    Nu-ți face griji pentru ei, viața le va da exact ce le trebuie. Daca prostului îi faci un bine, îi faci un rău.
    Asa incercam si eu sa urnesc chestii, dar nu merge asa. Fiecare este unde este pentru ca acolo vrea sa fie.
    Urmatorul nivel e sa ii plătești și să îi vezi cum pleacă înaintea ta. 🙂

    0
  16. morbo

    ”ca daca totu-i cald si bine, de ce sa ne mai agitam”
    deci, pe bune, trebuie sa bag chestia asta la cap si sa nu mai fac ore suplimentare ca prostu’. oricum nu se schimba nimic. doar imi stric sanatatea. nu mai am 20 si ceva de ani. deja e de prost gust sa faci munca voluntara la locul de munca platit. mai ales cand explicatia oficiala pt care nu se schimba nimic e legata de posibilitatile financiare ale firmei(pe care prin natura postului meu nu le pot imbunatati in mod direct). atunci de ce sa astept ceva, de ce sa ofer ceva in plus? compania nu e in stare sa ma plateasca pentru mai mult, n-ar trebui sa fac mai mult ci doar sa caut alta.
    dar asa suntem noi romanii…ni s-a bagat in cap ca suntem lenesi, hoti etc. si aia care chiar sunt asa o sa fie in continuare, dar aia cu bun simt vor sa dovedeasca ca nu sunt asa si devin sclavi part-time. tara de dobitoci…

    0
  17. mo

    hahah apropo de cursuri, eu m-am inscris la unul pt stagiu cica “kommunikation und durchsetzungsvermögen für frauen” … ne intalnim la mijloc 😀

    0
  18. Interesanta atitudinea britanica. As fi zis ca e tocmai invers :)). Salutari si sa auzim de bine !

    0
  19. liana

    Pai si te-ai dus la managera sau nu?Si eu am probleme de comunicare si eu m-am dus la cursuri tampite dar, pana la urma, am ajuns la concluzia ca e absurd sa fac eu frumos ca sa sensibilizez vreo tuta. Prin urmare incerc sa stabilesc din capul locului ce face, ce e legal obligatoriu sa faca un om si pace buna.Pt ca educatie, caracter, bun-simt nu se poate sa ceri unui om, daca n-are n-are.Carevasazica ori fac eu direct ce am nevoie, daca nu exista omul obligat de contract sa faca lucrul respectiv, ori basta.Da’ cer numai ce e obligat sa-mi dea pt ca altfel…cine-si face iluzii ramane cu deziluzii, vorba prozatorului…

    0
    • Managera e tot o asistentă. Deci mentalitatea ei e ceva neinvestigat de mine încă din motive de timp. Deci, când m-a întrebat ce s-a întâmplat, i-am zis că am rezolvat problema, că să stea liniştită. Nu vreau să mai intru în gura nimănui şi, mai ales, să încep cu un scandal. Deşi a fost nevoie de episodul ăsta ca să-mi câştig autoritatea. Altfel, eram doar o copilă cu o turbină în mână.

      0
  20. Desigur, depinde si de caracteristicile individuale ale angajatilor, dar in general vorbim de un cerc vicios (bani putini -> munca superficiala -> bani putini -> …) pe care nimeni nu este dispus sa il rupa. Pentru ca ambele parti se complac. Din punctul meu de vedere, insa, managerul ar trebui sa fie cel care ia atitudine. Imi place ideea schimbarii “de jos in sus”, dar cand schimbarea intarzie sa apara, e cazul sa intervii.

    0
  21. Sincer initial am crezut ca e o discutie despre bugetari ca asa-mi suna in cap.
    Ma zapacit o tanti pe care o doream sa aibe grija de fiul meu cu intrebarea cat platesc pt. ore suplimentare daca intarzii eu de la servici. degeaba i am explicat ca orele le va recupera , a urmat o alta intrebare de genul dar daca lucrez si sambata ce bonus am , nu reuseam sa ma fac inteleasa nicicum . Si eu credeam ca am fost clara. Platesc x lei pt. y ore si atat nimic mai mult.
    Cred ca tine de comunicare mai mult . Managerul trebuie sa stabileasca si relatiile (inclusiv cele de responsabilitati , subordonare daca e cazul) intr-un cabinet si binenteles tot el trebuie sa stabileasca remuneratiile fiecaruia (inclusiv ore peste program) Daca nu sunt bani plus , macar ore libere. Ceva sa fie totusi in compensatie.

    0
  22. alexx

    Inseamna ca sunt doar povesti despre asa -zisa mentalitate occidentala , total diferita de cea a romanilor .
    Mai povesteste sa ne mai amagim si noi ca tot mai e-n tara noastra.

    0
  23. alexx

    mai bine

    0
  24. mihaela

    @Cora, In Uk nu e cu ore libere. Se pleaca cand se termina programul, mai ales daca trebui sa prinzi trenul sa ajungi acasa.

    0
  25. Nu am stiut ca nu se pot acorda ore libere si e destul de aiurea daca mai trebuie sa prinzi si un tren ca sa ajungi acasa.

    0
  26. Destul de captivant blogul; il urmaresc cu placere

    0
  27. E adevarat partial. Sigur ca atat seful cat si subalternul au responsabilitati. E normal ca seful sa le aiba pe cele mai mari, ‘ca de aia s-a facit sef. Normal e sa existe colaborare si comunicare buna intre cei doi, astfel convietuirea in acelasi birou, cabinet sau incapere ori intreprindere va fi una benefica pentru toti. Fiecare are pasarici, fiecare are parti dificile, tocmai de aceea exista respect si toleranta. Cred ca orice s-ar intampla, lucrurile de baza trebuie sa se mentina in absolut orice circumstanta, oricat de negativa ar fi. Aste ne deosebeste de animale. Iar in cabinetul tau e normal sa aveti discutii in contradictoriu atata timp cat nu se ajunge la “disrespect”, cum spune britanicul.

    0

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 164 queries in 0.254 s