Mama mi-a spus o poveste când a fost la mine săptămâna trecută. Și deși eu nu știu povesti așa frumos ca ea, vă spun în trei cuvinte, cât să vă gândiți și dv la ceva. (Iertați obrăznicia)
Cică a citit ea într-o carte. Despre un băiețel care a fost ars pe mare parte din suprafața corpului și treaba asta l-a ținut multă vreme în pat și utlerior i-a cam îngreunat viața, nu țin minte detalii exact. Și cum băiețelul ăsta a căzut într-o mare depresie de ziceai că-i sfârșitul lumii. Doar că, într-o zi, o vecină l-a rugat să stea de vorbă cu o cunoștință de-a ei care suferise tot un accident cu focul,
de-a rămas omul cu niște arsuri groaznice. Și l-a rugat pe băiat să meargă să stea puțin cu el de vorbă, dat fiind că trecuseră amândoi prin același necaz, poate-l ajută. Și , uite-așa, băiatul a ajuns mare vorbitor motivațional pentru arși, a făcut organizație și tot felul de alte lucruri bune.
Și mi-a mai povestit mama ce povestea băiatul, după toată povestea, ca să zic așa. Că-și amintește cum bunica lui, când era el în spital și nu știau dacă va supraviețui, cum bunica îi îngrijea rănile și îi spunea mereu “ai încredere, viața doar te pregătește pentru ceea ce vei deveni”.
Într-o mult mai mică și nedurereoasa măsură, asta cred și eu despre mine. Că fiecare pacient mă face mai bună. Că fiecare zi în care abia mă târâi sub plapumă nu trece degeaba. Asta am nevoie să cred. Că devin ceva.
Care musai vreau să fie “mai bun”, ca-n povestea citită de mama-ntr-o carte.
Adriana
Imi place mult povestea asta, mi-a dat putere pentru ziua de luni 🙂 Si putere in general, am eu o greutate si ca sa trec peste ea mai usor, trebuie sa gasesc in fiecare zi cate o bucurie, cate un gand bun, o inspiratie care sa ma faca sa mai uit de greu. Tocmai mi-am primit lectia, inspiratia, motivatia, bucuria. Iti multumesc 🙂 Si lui Cabral, datorita lui te-am descoperit.
copila blondă
Ce ma bucur, macar atat pe ziua de azi. Mai hai si maine, nu se stie niciodata 😉
Si sa-i dea Dumnezeu sanatate lui Cabral, ca tare fain ficior este.
Sper sa ti se alinieze si tie astrele, sa se aseze lucrurile pe calea cea buna. Sa devii ceea ce-i mai bine pt tine.
Mihaela Dămăceanu
Sensibilă povestea aceasta şi motivaţională. Îmi plac vorbele şi poveştile mamei tale. Acuma m-am prins de unde ţi se trage :))
Hai, că şi eu vin şi mâine 🙂
Mă bucur să te găsesc mai bine, azi!
Adriana
Intr-o zi de luni dar evident, nu asta, am scris si eu ceva, ma ierti ca postez aici :
http://impresiipovesticarti.blogspot.ro/2013/10/100-de-motive-pentru-care-sa-fii.html
Eram in toane mai bune 🙂 Pe care le regasesc acum.
turbo
foarte emotionanta povestea, in viata trecem prin foarte multe greutati din ele invatam si ne putem ridica, exact ca si baiatul din povestea ta. tot ce avem nevoie este vointa si puterea de a trece peste toate pentru a putea realiza ceva
Mihai Pintilie
Important e ca atunci cand descoperi ceva care iti face placere, sa nu te opresti din acea activitate, oricat de mari ar fi obstacolele, piedicile sau problemele care te-ar putea deturna. Apoi, totul vine de la sine.
Mămica Bonus
După prima mea super-dezamăgire în dragoste, după ce bocisem o săptămână şi mama alături de mine, a venit tata, mi-a pus o mână pe umăr şi mi-a spus ceva ce avea să-mi schimbe tot cursul vieţii emoţionale: Ştiu că doare, dar când vei hotărî că vrei să vezi ce poţi face în continuare, vei ştii că nimic nu te mai poate doborî! Şi aşa a fost! Am renunţat să-mi mai plâng de milă, să fiu revoltată şi am încercat să văd ce aveam de învăţat. Şi-am descoperit că mă aştepta o lume întreagă, s-o descopăr. N-aş fi fost cum sunt acum dacă n-ar fi fost şi nişte obstacole în drum şi cu siguranţă vor mai fi. Dar ştiu că pot trece cu bine şi pot deveni mai bună.
Te îmbrăţişez cu drag, copilă blondă!
Miruna
Și eu cred că oamenii au nevoie de încercări ca să crească. Super tatăl tău!