Din dramele unui dentist tânăr

Later edit: Fetiţa din ultimele paragrafe a fost bine, a dormit ieri-noapte, probabil medicamentele încep să-şi facă efectul. Am vorbit azi cu mama ei, toată lumea era odihnită şi mult mai fericită. Cică mai vin să mă vadă după ce scot dintele buclucaş.

Sistemul de sănătate din UK e cu bune şi rele, bune per total, rele dacă le iei la puricat. Cred că v-am mai povestit cum aveam o urgenţă medicală, am sunat la medicul de familie (aici te repartizează în funcţie de domiciliu, cam cum e cu biserica la noi, aparţii de parohia cutare, aici aparţii de medicul cutare.), deci am sunat pentru o programare. Repet, era urgenţă. Mi-a zis că nu mă poate programa până nu mă înscriu la el, ok, fair enough cum zice englezul, să mă înscriu deci. Să completez un formular de pe net cu datele mele. Păi şi să duc formularul personal înainte de a-mi face programarea. Păi nu se poate face programarea şi aduc formularul completat când vin personal la programare? Nu. Întâi personal cu formularul şi mutra, apoi abia personal la programare. Ce fac cu urgenţa între timp? Ori mor ori îmi trece.

Ei, mi-a trecut. Iar când mi-a venit rândul la programare, vreo 2 săptămâni după “durerile facerii”, am întârziat 5 minute, de fapt, am sunat să anunţ că ajung cu 5 minute mai târziu (avusesem o extracţie ca toate extracţiile când te grăbeşti, care s-a transformat în chirurgicală şi n-am putut pleca să las ciotul în pacient. Deşi-mi terminasem programul şi eu şi asistenta şi recepţionista.). Deci am sunat. Mi-a zis că nu mă mai poate primi dacă nu-s punctuală, că consultaţia e oricum de 10 minute, iar cu cele 5 ale mele întârziate, deja -nu-i aşa- e jumătate de consultaţie dusă pe apa Sâmbetei. Baba de la telefon nu mi-a zis cu cuvintele astea, deşi eu cacofonia am lăsat-o intenţionat. Fair enough, mi-am zis în engleză şi multe alte vorbe în română. Pe care, nu-i aşa, vi le imaginaţi şi singuri.

Ăsta e sistemul de sănătate de aici. Zilele trecute, când a fost mama la mine şi au văzut ăştia cât îi sună telefonul şi au tot întrebat că cine tot sună atâta şi mama a zis că pacienţii, s-au stricat oamenii de râs, cică hahaha, ce comic, să ai medicul tău personal!!! Aceeaşi reacţie de râs şi când m-am trezit cu un românaş consătean întâmplător de-al meu că mă sună duminică seara că-l doare. Nu l-am putut ajuta prin telefon, am încercat a doua zi în cabinet. Dar oricum asistenta mea şi toate celelalte mi-au spus că sunt nebună să dau pacientului numărul meu personal de telefon.

Ieri o prietenă româncă a fost în Sheffield la dentist. (Mai vreţi să vă povestesc, adică, mai puteţi?) Avea o urgenţă, la mine nu putea veni că e cabinetul prea departe pentru bicicleta ei combinată cu durerea de măsea, deci s-a dus la altul. După care i-a venit să plece din Anglia de tot, să se întoarcă în România de tot, nu numai la dentist. Fiindcă cică nici 5 minute nu s-a uitat la ea, până să se dezmeticească i-a şi vârât un ceva în dinte şi până să zică hello/la revedere, hop s-a şi trezit afară din cabinet. De mai bine-şi lua bicicleta după gât şi se deplasa pe jos până la mine, poate-i făceam şi o cafea, deşi mă îndoiesc că aş fi avut timp.

Ăsta-i sistemul.

Oamenii sunt obişnuiţi, cei care vor alt tratament merg în privat. Acolo plătesc sume onorabile. Corect. Dacă vrei să te pupe şi-n f**d, plăteşti. Dacă nu, te obişnuieşti. Per total, sistemul funcţionează, deşi se mai împiedică uneori, în general are statistici, date şi studii şi caută mereu să se îmbunătăţească.

Şi să vedeţi acum, dacă mai rezistaţi, normal. Fără legătură cu sistemul, ci cu mine, ca dentist cu inimă, nu cu roboţeala din program. Durerea din ochii unui nevinovat.

DSC02622

O copiluţă de 4 ani. Cu durere de măsea. Atâta m-a impresionat. La 4 ani, avea o durere din aia, nu isterică de urlete şi ţipete, ci de om în suferinţă gravă, cu ochii stinşi şi buzele căzute. Mi-am amintit că are 4 ani doar când asistenta a întrebat-o ceva de Albă-ca-Zăpada şi i s-a luminat chipul preţ de o secundă. N-are rost să vă fac tabloul clinic. Doar vă pot spune că m-a lăsat să-i fac injecţie. Injecţie din aia care ştiu că doare, oricâte rugăciuni ai face înainte. Doar că după aia nu m-a mai lăsat să-i fac nimic, normal, s-a speriat micuţa. Am încercat un ceas să-i explic exact fiecare pas şi tot ce se întâmplă, doar-doar pot ajunge s-o conving. Şi s-o eliberez de durere. Doar confuzia a venit după injecţie, când anestezia i-a amorţit durerea şi n-a mai vrut decât să se culce. Nu dormise de vreo 2 nopţi.

La 2 ore, mamă-sa mă suna disperată că o doare de crapă şi să-i fac ceva. Ne-am luptat să-i facem rost de o programare pentru sedare, dintele ăla trebuie scos, copilul ăla trebuie să doarmă. Înainte să plece din cabinet, mamă-sa a început cu certuri şi ameninţări, că vede ea ce-i face acasă (altă suferindă nedormită de la durerea de măsea a lu’ fii-sa), asta mică s-a lipit de uşă, stătea nemişcată. Nevinovată. Mi-a părut un rău până la stele şi-napoi şi i-am zis că nu o pot ajuta, dacă nu mă lasă. Că dintele se va trezi din “somnul ăsta amorţit”, că va fi o senzaţie ciudată, după care va începe din nou să o doară. M-am simţit aproape ca un oncolog care comunică un diagnostic sumbru unui pacient care nu chiar înţelege c-o să moară.

Şi-am trimis-o acasă, cu o mamă prea obosită şi nervoasă ca să-şi mai poată ajuta fata, am abandonat-o într-un fel care încă mă face să mă simt responsabilă. Şi tristă. Fiindcă ştiu că probabil nici la ora asta nu doarme, programarea aia la sedare e mâine şi abia aştept s-o sun să aflu dacă au tratat-o. Că nu-nţelege, la 4 ani, nu e tocmai vina ei. Că o doare… nici atâta.

Din dramele unui dentist tânăr. De asta nu pot să dorm.

foto

Articolul anterior

Bucuriile, închis pentru inventar

Articolul următor

Cand viața te pregătește pentru ceea ce vei deveni

21 Comentarii

  1. Claudia

    Din dramele unui tanar dentist cu inima…De asta nu puteti dormi…La un dentist ca dv imi duc copiii …

  2. Biata copila, biata mama, biata de tine…
    Cat despre sistem, ce sa mai zic, in Ro nici daca platesti, nu esti pupat in f**d, asta e marea mea tristete.

  3. Claudia, mai bine-ti duci copiii la un dentist care rezolva problema, de poate toata lumea dormi noaptea 😉

    Mihaela, probabil depinde unde platesti. Ca in privat incep sa se miste lucrurile. Sau nu?

  4. La Cluj, nu mai conteaza unde platesti, tot cu indiferenta esti tratat.

  5. Nu-mi vine să cred ce sistem e acolo. Sau ce ne-sistem…
    Şi ce face un om dacă e urgenţă (ferească Dumnezeu) de tipul ăla în care câteva minute pot face diferenţa între “aici” sau “dincolo”?

    Cât despre fetiţă… mi s-a strâns inima. Numai în locul tău să nu fie cineva. De aia mică, nu mai zic.

    Dar de maică-sa, rezon, nu pot să-mi fie milă…. E adult, dă-o-n pisici, ar trebui să se gândească la aia mică in the first place, nu “să vezi ce-ţi fac când ajungem acasă”. Am mai auzit de mame epuizate de suferinţa copiilor şi de nesomn (şi-al lor, şi-al copiilor), dar nu s-au apucat să-i ameninţe că le fac şi le dreg….
    Dar sunt destule ca mama din cazul tău. Din nefericire. După aia stau şi se miră că vai, copilului i-e frică de doctor.

    • Greta, mama asta facuse un copil super, cea mica era scumpa foc isteata si te puteai intelege cu ea, se vedea ca nu e un copil isteric. Asta tot mamei i se datoreaza. Probabil o fi avut si femeia destule pe cap, eu stiu…
      Exista si urgenta din alea de viata si de moarte, nu e vorba, nu te lasa nimeni sa mori. Dar cand e probabilitate sa nu chiar crapi, te lasa sa vada cine rezista castiga 🙂

      Mazgalica, viitorul nu e sa avem medic personal, sa stii. Si medicii sunt la job, au un program de lucru, cred ca intr-o societate civilizata asta ar trebui sa fie foarte clar. La fel cum nu-tio poti cumpara rochie de la H&M duminica seara la 10 ca au inchis aia, la fel si cu medicul. De aia exista sistem de urgenta. Restul e nesimtitire.
      Dar multumesc pentru cuvintele frumoase, desi nu le prea merit

  6. Mă simt liniștită când văd că mai există medici ca tine și mama ta. Așa începe schimbarea, chiar dacă va dura o veșnicie și s-ar putea să nu o prindă copiii mei ci nepoții.

  7. Nu stiu cum o fi la Sibiu, unde lucreaza mama ta, dar mie, la bucuresti, un singur doctor mi-a dat numarul de telefon ca sa-l sun cand am probleme. In orice caz, in Olanda, sistemul medical seamana mult cu ceea ce descrii tu din UK, desi inclin sa cred ca e un pic mai rau, din alte povesti auzite. Multi expati de aici merg in tara de bastina pentru probleme medicale. Buna treaba, ce sa zic. Asta e, sistemul medical e cam varza peste tot, sunt putine exceptii. Speram doar sa nu ne imbolnavim prea rau si, daca o facem, sa ajungem la oameni ca tine.

    • Dana, de cand ma stiu eu, n-a fost Ajun de Craciun sau Revelion, Pasti sau orice in care sa nu-l doara pe careva ceva. Dezavantajul statului intr-un oras mic, cum li se intampla alor mei, e ca unii dintre pacienti le sunt si prieteni. Si atunci…nu mai ai ce face. Pe prieteni chiar nu-i poti decat ajuta… Dar numarul personal de telefon dat pacientilor e deja extrem. Pe noi aici ne sfatuiesc astia sa ne stergem adresa din colegiul medicilor de pe site, pentru a nu divulga informatii personale pacientilor.

  8. liana

    Dar ce avea asa de grav la 4 ani?
    Mama-sa n-o spala pe dinti, n-o verifica din cand in cand, la gradinita nu era, acolo nu se impacienta nimeni referitor la dantura ei?
    Eu am o amica dentista, lucreaza la un cabinet scolar si ,pe cuvant, macar o data pe luna se duce la o gradinita anume unde le explica diverse chestii copiilor, in special cum sa se spele corect, se mai duce si la sedinte cu parintii plus ca le face un bilant copiilor(asta anual), adica ii vede, le face fise si le transmite parintilor ce probleme au copiii si ce ar trebui facut.
    Ca aia iau sau nu masuri, asta nu stiu, dar ea le spune!

    • Liana, de la o plomba foarte mare, s-a inflamat pulpa dintelui. Alea-s dureri ingrozitoare, nu e nimeni de vina…ce sa zic. Si oricum, in momente din astea, nici nu mai conteaza decat sa ajuti copilul.

  9. Mi se pare foarte corect ceea ce spui, iar eu am vorbit din punctul de vedere al pacientului obișnuit cu sistemul sanitar din România.
    Oricum, cred că aduce puțin a nesimțire să-l suni pe medic pe numărul personal și să-i dai de veste că nu te simți bine sau să-i explici ce bubițe roșii ți-au apărut pe spate, de parcă acesta ar putea să te facă bine din vorbe.
    Cât despre cuvintele frumoase, eu cred că le meriți, și nu doar pentru că îți dai numărul de telefon pacienților 😛

  10. Da, daca pacientii iti sunt si prieteni, sau vecini, cunoscuti, e deja mult mai greu sa ii eviti. Nu mi se pare normal sa il suni insa pe medic, chiar daca iti da telefonul personal, in afara orelor de program, sau cand e in vacanta. Daca nu e el la cabinet, mergi la altul, daca ai chiar asa o mare urgenta. Dar pe om nu-l prea intereseaza de obicei, ca doctorul vrea sa doarma cand el are o durere la genunchi 🙂 De aceea nu sunt de parere ca doctorul trebuie sa dea numarul lui personal de telefon pacientilor. In schimb, sunt mare fan al mailului 🙂

  11. mihaela

    eu prefer sa nu am de-a face cu medicii in UK. chiar daca pana acum m-au rezolvat ok. depinde si unde stai, exista anumite centre la care tb sa te duci la ora 8 dimineata daca ai nevoie de urgente. da, trebuie sa fii inscrisa la clinica respectiva. anul trecut m-am mutat in alta parte a Londrei, nu m-am inscris la nici o clinica in zona, si cand am avut urgenta, urgenta (lesinasem noaptea, frisoane), mi-au zis ca nu pot face nimic pt mine pt ca nu sunt inscrisa la ei. sa ma duc la farmacie si la un fel de spital care aveau urgente (indiferent de zona in care locuiai), unde am asteptat mai mult de o ora.
    am avut si probleme cu un nodul la san si m-au rezolvat super civilizat la spital. e ciudat cu UK, daca te prinzi cum functioneaza lucrurile e ok. si nimeni nu-ti da numarul de mobil privat, no way. dar nici in Romania nu exista asa ceva. mie uneori imi convine ca nu vine nimeni in fata sa bata la usa medicului ca prieten, cunostinta sau altele. asta vara, in Romania, il aud pe unul la telefon: draga, poti sa o iei pe doamna … care lucreaza la ambasada romaniei la …. cat mai curand. acum. yes, sure.

  12. Miruna draga, tu ai sufletul prea bun ca sa fii un medic rece si nepasator! Esti unul dintre acei putini medici pe care ii pastrezi in inima odata ce ai interactionat cu el.

    • Ana, tu eşti drăguţă, dar nu e chiar aşa. Întotdeauna şi pt fiecare medic sunt pacienţi care-l plac şi alţii care nu. Pe toată lumea nu poţi mulţumi, asta e o lecţie pe care nu o poţi învăţa la şcoală.

  13. Pana la urma ce avea fetita?! Nu stiam ca e cu putinta sa ai probleme dentare asa de grave la 4 ani!! 🙁

    Am atatea povesti in continuarea seriei tale… decat sa iasa un sarpe de comentariu, o sa le bag mai bine intr-un blogpost.

  14. Camelia

    Frumos articol. Felicitari.

    E adevarat ca sistemul din UK e diferit fata de cel din Romania. Pentru urgente exista Walk-in centre si E&A de la spitale. La medic de familie nu ai ce cauta daca e urgenta mare, ca nu-ti poate face nimic. Orice trimitere la specialist merge prin medic de familie si dureaza muuuult pana sa ajungi acolo.
    Am avut de-a face de cateva ori cu ei si stiu cum merge treaba. Nu e un sistem ideal, dar totul pare mult mai profesionist decat in spitalele de la noi, si aici nu ma refer la cele particulare.

Leave a Reply

© 2007-2022 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 162 queries in 0.503 s