Avantajul de a fi dentist tânăr în Anglia e că vezi zilnic o grămadă de pacienţi. Pe număratelea, azi am avut 19. Şi ar fi fost mai mulţi, doar că a plouat şi vreo 4 nu s-au prezentat. În ţara asta, dacă plouă, nu vin pacienţii, că-i urât. Dacă-i soare, nu vin pacienţii, că-i frumos şi se duc în parc în loc de dentist. Şi cum, în ţara asta, plouă şi e soare în fiecare zi, foarte mulţi ai bunul obicei de a nu veni la programare. Aşa că noi programăm pacienţi cu generozitate, bazându-ne pe clima temperamentală.
Dar nu despre asta voiam să vă spun. Ştiu, în ultima vreme, universul meu e format din gurile altora, deci am putea rebrandui blogul în “şi blondele măselesc”. Cum am atât de mulţi pacienţi, sunt foarte diferiţi, cu tot felul de probleme de viaţă şi de moarte.
Până acum, puşcăriaşi au fost doi. De fapt, foşti puşcăriaşi. Iar lipsa experienţei mele nu şi-a dat seama doar uitându-se în gura lor despre ce-i vorba. Primul a fost şocul. După care, m-am obişnuit.
Era pacientul ăsta mare, ditamai matahala de om, tuns 0.2 şi uniform, cu un zâmbet larg şi tot tremurând. Glumeţ, dar nu din cale-afară de glumeţ. Cu nişte ochi mari şi gene-ntoarse, cu mâini cuminţi şi kilograme multe. Genul de pacient care ţi-e drag. I-am zis eu ce i-am zis acolo, până l-am întrebat ce-o păţit la un dinte din faţă şi mi-o zis omul că s-o caftit în puşcărie.
Ooooooooooooooom-kay…
Şi dentistul a rămas cu gura căscată. Primul gând care mi-a trecut prin cap nu pot să-l mărturisesc de ruşine. Fiindcă nu a fost un gând de medic, ci unul de păcătos. Ruşine să-mi fie şi-mi este! Apoi, am redevenit dentistul care trata omul, nu faptele sale. Şi a plecat ca unul dintre cei mai încântaţi pacienţi.
N-am dileme de etică, ştiu foarte bine care-mi este treaba. Iar asta are legătură cu dinţii, nu cu infracţiunile. Dar oare să mă simt vinovată că mi-a “plăcut” de el?
Iulia
In niciun caz:) Oamenii gresesc, oamenii se indreapta, unii repeta, dar unii pot fi simpatici oricum:P
Ioana
De acord cu Iulia. 🙂
de departe
Conteaza si ce a facut omul, de a ajuns in puscarie.
Eu daca as fi avut pe scaunul de dentist un violator, un pedofil, unul care a agresat sau inselat batrani sau unul care a omorat fara sa fie in legitima aparare, cred ca as fi incercat macar sa razbun victimele, cu metodele din dotarea unui dentist. Care metode, stim cu totii, exista: n-o sa uit niciodata cele doua extractii de masea, la care nu mi-a prins anestezia nici dupa a patra doza!!! 🙂
copila blondă
Îmi pare rău că nu ţi-a prins anestezia, însă aici nu discutam dacă să fac eu pe Toma Alimoşul sau pe dentistul. Eu am treaba mea, judecătorii pe a lor. Să nu confundăm sarcinile, că devenim periculoşi. Chiar şi în afirmaţii.
de departe
Am scris “eu daca….”, nu am scris ca tu ar fi trebuit sa incerci sa afli ce a facut omul ala si pe urma sa faci pe judecatorul. Sesizezi diferenta?
Afirmatia mea nu e periculoasa, pentru ca nu sunt nici dentist, nici judecator.
Andreea
*puscariasi…si parca mai bine era “primii fosti puscariasi“, dar varianta ta oricum e mai bomba 🙂