Iubito, nu sunt pregătit să mă căsătoresc. Cu tine.

Povestea asta e atât de simplă, că mi-e şi ruşine s-o spun public. O singură dată în viaţa mea, un băiat mi-a vorbit despre viitoruri cu acel gen de împreună, care presupune mai mult decât un Revelion, deşi până şi evenimentul singular mă băga-n sperieţi. Eram prea tânără, prea nebună, prea copilă, prea săracă, prea puţin convinsă că e el. Şi atunci i-am spus să mai aşteptăm, că nu sunt pregătită. Deşi îl iubeam până la stele, îl puteam visa noaptea chiar când era lângă mine sau mi se putea face un dor cu lacrimi, de el.

De ce invers nu ar fi la fel? Adverbele ca “încă”, “acum” folosite alături de negaţia verbului “să ne căsătorim” nu schimbă cu nimic sensul de bun simţ al înţelesului logic. Femeile nu sunt cele mai ahtiate după căsătorie, asta o dovedesc toate acele prietene ale mele, care nu sunt pregătite, deşi ar avea cu cine să fie. Căsătoria în viaţa unei femei nu e o bifă pe o listă, iar dacă e deşteaptă nu e nici o dovadă a puterii asupra unui bărbat. Farmecul basmelor cu prinţi şi diamante stă în faptul că nimeni nu-i ţine prinţului pistolul la tâmplă când numără karatele. De frică să nu-şi primească el însuşi o porţie servită în loc de cină. Da, femeile se pricep şi la altele în afară de bucătărie.

Căsătoria nu e muncă de lămurire, nu e o înşiruire de argumente, nu e nici măcar o înţelegere. Căsătoria nu e camaraderie, nici garanţie, nici multe kilograme în plus. Căsătoria n-ar trebui să fie despre viitor, ci despre o alegere a prezentului. Căci până mâine, avem de convieţuit astăzi. Căsătoria n-ar trebui să fie o dovadă nici de iubire, nici de putere, nici de supunere. Ci ar trebui să fie despre un moment, când te simţi atât de prost, încât să crezi în naivitatea supremă a lui “până când moartea ne va despărţi”. Sau, cel puţin, să ţi-o doreşti cu fiecare fir de păr. Acum şi aici sunt singurele dovezi şi garanţii care există. Iar de ăla care nu te vrea când tu îl vrei, fugi cât vezi cu ochii şi, când începi să nu mai vezi de oboseală, mai fugi o tură, doar ca să fii sigur c-ai scăpat.

Orice v-ar spune părinţii sau bunicii, luaţi de-i întrebaţi. Cum au făcut de nu şi-au adunat catrafusele la a doua ceartă mai serioasă şi de ce n-au fost curioşi cum arată şi alţii dezbrăcaţi. Luaţi de-i întrebaţi cine făcea piaţa şi care lua copiii de la grădiniţă. Cine plătea bona şi ce se făceau fără prezervative. Cu cât timp înainte au plănuit pruncii şi la câte ecografii s-au căutat. Întrebaţi-i ce făceau seara, la ce seriale se uitau sau pe ce site-uri navigau. Vedeţi, bunicii noştri chiar se pot lăuda a fi dus o viaţă împreună; în zilele noastre tot ce ne mai rămâne de lăudat e distribuirea sarcinilor pe cap de căsătorit.

Nu pledez nici pro nici contra, fiecare să ştie pentru el. Aşa cum am ştiut şi eu atunci odată pentru mine. Să visăm la iubire, dar să o facem cu picioarele pe pământ. Şi să nu ne pierdem timpul mai mult decât bunicii noştri ar recomanda. Ca la extracţii: dacă nu iese dintele în primele 20 minute, faci trimitere şi-l pasezi la altul. Să fie de-acum problema lui. 😉

 

Articolul anterior

Tranziţia de statut pentru tânărul medic

Articolul următor

Primii puşcăriaş trataţi

24 Comentarii

  1. Adi

    Bine spus… felicitari!
    Ca tot ai adus vorba de batrani, circula prin online vorbele acelea ca, atunci cand lucrurile nu mergeau la ei… le reparau, nu le aruncau!

    0
  2. mo

    hahaha epic, pattz!
    mai ales analogia de la capat.
    loved it!

    0
  3. Adi, important e că mai aveau ce repara.

    mo, 😉

    0
  4. Daca ne-ai vedea tu cum stam sa ne uitam la film si ne paleste cateodata “ah, noi ne-am casatorit!” si incepem sa radem c-am uitat si ca nu sesizam diferentele… Alea is cele mai frumoase zile, pe care ti le doresc si tie, cand va fi sa fie!
    Cat despre intrebat bunici… astept povestile altora 🙂
    ps: iarta-ma c-am deraiat de la subiect 😀

    0
  5. Ce scumpa esti! Si ce frumos ai deraiat!
    Iti doresc si eu tie sa ramana totul asa ori sa se schimbe, dar un mai bine, daca exista asa ceva.

    0
  6. Bunicii noștri spun că tinerii se căsătoresc pe negândite și divorțează la fel. Înainte să iei o decizie importantă e bine să analizezi toate aspectele.

    0
  7. Blond

    Faina scriitura. Cu 2 obiectii:
    1. “Căsătoria în viaţa unei femei nu e o bifă pe o listă”. Aici cheia propozitiei e “unei”. Tu il vezi ca articol nehotarat, eu ca numeral.:)
    2. Punctul de vedere feminin, defensiv, e un pic prea evident. “Ala” care nu te vrea e si “aia”, vezi cazul prietenelor tale sus-mentionate.:)
    Cat despre bunici, numai ei stiu cat s-au abtinut…

    0
  8. Saru’mana! 🙂

    0
  9. Foarte frumos ai scris si ai dreptate, dar in ziua de azi parca… institutia casatoriei isi pierde tot mai mult fortele. Tot mai multi tineri aleg sa se desparta si e in regula, pana la urma nu poti tine alaturi de tine o persoana cu forta iar casatoria nu ar trebui sa fie vazuta ca o obligativitate pentru o viata intreaga petrecuta impreuna ci din contra ar trebui sa celebreze iubirea celor doi si doar sa intareasca legatura nu sa o stabileasca sau sa o garanteze caci nimic in lumea asta nu este sigur.

    1+
  10. Super tare postul. Subiectul in sine pare unul foarte mare pentru a imi da seama momentan de imensitatea sa, asa ca nu voi comenta despre acest aspect. Ce pot spune, este ca daca persoana este potrivita, fiecare zi va fi altfel :).

    0
  11. Imi place cum ai incheiat articolul. Daca nu iasa dintele in 20 de minute trebuie trimis pacentul la operatie.

    0
  12. morbo

    ha, una din perechile mele de bunici au divortat. si inca de pe vremea lui dej.iar parintii…numai ca nu au divortat.

    0
  13. Mihaela, probabil că asta e explicaţia. Ştiu ei mai bine.

    Blond, 1. :))
    2. n-ai fost atent cum am încheiat ideea: “doar ca să fii SIGUR c-ai scăpat”, nu sigură, cum s-ar fi potrivit, căci vorbea de căsătoriile hetero. Şi am scris aşa tocmai fiindcă e cum zici tu: nu contează dacă eşti fată sau băiat.

    Nico B, nici căsătoria nu mai e ce-a fost. Pe vremea părinţilor noştri, familia era o garanţie. În ziua de astăzi, nimic nu mai e.

    Andrei Răduţu, tu încă visezi. Nu va fi fiecare zi altfel, nici cu persoana potrivită, dar vor fi momente grozave pentru care merită să-ţi împarţi rutina.

    Valentin, la chirurg, că el e specialistul! 😛

    morbo, pare rău să aud asta. Sau să nu-mi pară? 🙂

    0
  14. aDelia

    Ai scris atat de frumos incat mi-au dat lacrimile…poate pentru ca acum “o mie de ani” credeam ca nu se poate iubi fara casatorie iar acum, cred doar ca nu voi putea trai fara iubire 😛

    0
  15. “Căsătoria în viaţa unei femei nu e o bifă pe o listă”. O sa ii spun prietenei mele 🙂 Glumesc. Mi-a placut la nebunie expresia si de asta m-am oprit putin sa scriu aici. In fapt, societatea este intr-o profunda transformare…si trebuie sa “deal with that” (n-am idee cum ar suna bine in romaneste)

    0
  16. Blond

    Cum bine zice romanul: “Cu un cuvant nu se face echidistanta.”! :))

    0
  17. morbo

    casatoria-i supraestimata oricum. deci sa nu-ti para 🙂

    0
  18. morbo

    dar sunt fericit ca, inainte sa se imputa treaba, bunicii si dupa aia parintii au apucat sa si-o traga cat sa apar io 😀

    0
  19. Si daca-i intrebam pe bunici, matusi, parinti tot nu vom gasi reteta ideala. Ideea e sa te adaptezi din mers si sa alegi exact ceea ce iti doresti. exact dupa bunul plac al inimii. restul ar trebui sa vina de la sine.

    0
  20. “Pe vremea părinţilor noştri, familia era o garanţie”

    Tocmai asta e, ea nu trebuie gandita ca o garantie, ca un lucru care o data facut sa nu mai poata fi desfacut. Ceea ce vreau sa spun este ca doi oameni ar trebui sa stea alaturi unul de altul din iubire, datorita unei comunicari si unei intelegeri foarte buni si nu pentru ca sunt obligati de un act ori fiindca ar fi pacat sa se desparta.

    0
  21. Mi-a placut asta “Căsătoria n-ar trebui să fie o dovadă nici de iubire, nici de putere, nici de supunere.” dar faza cu extractia nu am inteles-o…

    0
  22. Teo

    Adevarul este ca nu prea crede toata lumea in casatoria fara divorta dupa ce a atins varsta de 25 de ani.
    In general functioneaza doar pentru cei tineri aceasta dragoste pasionala.

    0
  23. Diana

    Mirunica draga….frumos articolul. Sunt multe opinii si multe justificabile dar cum ai zis si tu, fiecare ne alegem cum ne convine noua. Nu inteleg persoanele care se casatoresc dar pe la spate isi vorbesc sotii de rau si f rau, sau la f scurt timp ajung sa isi vorbeasca ca la usa cortului. Ce rost are atunci? Tii minte de modelul care ti-am zis acum ceva timp ca l-am ales? It’s still the same ;). Va puuuuuup si mai ales pe Tudor de 2 ori.

    0
  24. Sunt cu un chai latte in brate si mi-e dor de tine.

    0

1 Pingback

  1. polimedia.us/fain

Leave a Reply

© 2007-2016 Și Blondele Gândesc | Powered by WordPress

Temă optimizată de Valeriu | 132 queries in 0.256 s