Am primit o leapşă cu chestiuni de principiu, aşa că, să le facem inventarul. Pun steluţă după titlu cu menţiunea că-mi rezerv dreptul de a opera modificări în constitutiţie după bunul eu plac, după mersul trenurilor şi prognoza meteo. Niciodată să nu spui niciodată.
De principiu,
- nu mint, fiindcă mă încurc şi în picioarele alea scurte ale minciunii. E mult mai simplu să spui adevărul.
- cred în poveştile cu prinţi şi prinţese. De concret, nici vorbă. Sunt şi eu un copil, dar unul cu capul pe umeri.
- nu beau decât apă plată, dar cred că în curând va veni vremea unei schimbări. Odată şi-odată tot va trebui să mă maturizez şi eu.
- nu-mi plac copiii. Excepţiile sunt doar ălea isteţe, tăcute şi frumoase la privit. Ştiu eu una cu părul creţ, dar acolo e vorba de nepotism, la propriu.
- îmi place viaţa mea, dar uneori mai iau câte o pauză de la asta. Cum mi se întâmplă momentan.
- cred că oamenii e bine să se căsătorească, dar e bine să fie la persoana a 3-a, plural. Alte conjugări, în fericite circumstanţe.
- ştiu că nimic nu e veşnic şi, cu toate astea, mă încăpăţânez să arăt că se poate
- nu merg în ritm, direcţie şi pas cu turma. Să ştiţi că îţi cresc muşchi atunci când treci prin furtuni.
- şi ultimul care îmi vine în minte e work in progress, principiu în construcţie: ce nu te-omoară te-ntăreşte.
Oricum, atâta vreme cât merge şi altfel…! 😉 Şi dumneavoastră?


