Poate nu mă încadrez în profilul clasic al studentului mileniului 3. Asta, din cauză că la (aproape) 25 de ani încă învăţ, pentru că nu-mi place să ies în cluburi, să am aventuri de-o noapte şi nici nu m-am îmbătat niciodată. Nu-mi plac concertele cu lume multă şi după jumătate de ceas de stat în fum, încep să mă usture ochii şi nici cu respiratul nu mă mai descurc..
Sau poate sunt cât se poate de reprezentativă pentru un student al vremurilor noastre: la şcoală mă duc mai degrabă de dragul colegilor, sesiunile mi le petrec înjurând viaţa şi pe mine că m-am înhămat la ea (şcoală sau viaţă; în sesiune, îţi vine să te arunci de la etaj. Sau să-i faci şi vecinei curăţenie prin casă. Credeţi-mă, toţi studenţii ştiu de ce 😉 ) Am şi job şi suficientă inconştienţă cât să nu-mi pun întrebări existenţiale (de genul unde o să fiu peste 6 luni, că pâna la peste 5 ani încă n-am învăţat să număr) şi să-mi pierd vremea pe facebook, acest templu virtual al zilelor noastre, unde tinerii fac click-uri mai des decât rugăciuni. De câte ori pe zi accesăm facebook? Şi de când nu ne-am mai făcut o cruce. Una din tot sufletul, care să ne ocupe întreaga atenţie, ca atunci când stai pe net, mama intră în cameră şi vorbeşte cu tine, dar degeaba, că n-auzi nimic. Eşti prea „prins”…
Revenind la mine şi la studenţie, că nu despre facebook era vorba. Ieri, într-un minunat exerciţiu de imaginaţie, am început să fac planuri împreună cu două prietene. Şi după ce entuziasmul pe care ţi-l dă orice poveste pe care o poţi scrie singur, după bucuria de a ne scrie propriile scenarii şi de a ne desena propriile case, după fericitele estimări cu cifre generoase de venituri lunare, neîmpărţite decât cu animalele de companie, companiile de telefonie şi telefoanele cu mama, mergând singură pe stradă, am îndrăznit să trag o conlcuzie: că habar n-avem ce o să fie. Că nouă fiecare zi de luni ne aduce altceva. Şi că singura certitudine actuală e asta: că nu ştim. Dar e frumos să îţi croieşti viitoruri la o cafea, cu prietene de suflet.

Şi poate tocmai asta ne înscrie în normal. Hai, să fie cu noroc!
sursa