Că tot am fost întrebată de ce am pornit blogul ăsta. Am mai zis, oricum nu e prea interesant. Important, însă , pentru fiecare fiinţă raţională şi posesoare de calculator cu conexiune la net este nu de ce şi-a făcut blog, ci de ce l-a întreţinut.
Văd multe referiri la “bloggerii mici” sau la “oamenii cu blog”. La toţi cei care şi-au făcut un cont (gratuit sau nu) şi au început să scrie. Primele zece posturi stânjenitor de ridicole, urmând ca obişnuinţa să umbrească ridicolul. (Ca şi cu postatul meu pe Twitter, unde încă nu m-am obişnuit). Iar regula asta se aplică şi în cazul bloggerilor de profesie. În cazul vedetelor cu blog. În cazul VIPurilor din online. Pentru că toţi făceam caca pe noi la începuturi.
De voie, de nevoie
- Unii scriu pentru bani, pe bune, nu pe poveşti. Că or fi început ei pe bâjbâite treaba asta cu blogurile, părându-li-se un update auxiliar jobului, nu discut. Dar din primăvara lui 2006 încoace, singura bucurie profesională e plimbarea cu liftul de sticlă al faimosului Howard&Johnson din buricul Romanei.
- Tot din categoria celor care scriu de musai sunt ăia pe care îi obligă şeful. Că doar nu poţi lucra în branşă fără a te alinia şi supune trendului. Am auzit în repetate rânduri “Pe mine m-a pus şefu’ să-mi fac blog”. Suuuper, ai toate şansele să-l faci cu drag. Ca atunci când te punea mama să dai cu aspiratoru’. Ştiai şi singur că ar trebui, dar tot să baţi mingea-n curte ai fi preferat.
- Şi dacă suntem la categoria obligatoriu, în ordine descrescătoare intensităţii, urmează ăia care vor să fie ca cei de la primul punct, tot pentru bani. Longevitatea lor e însă relativă şi discutabilă. Succesul – supus legilor probabilităţii.
Dar nesiliţi de nimeni
- La graniţa dintre cele două clasificări principale stau cei care au început dintr-o pasiune cu iz patologic, pe care au transformat-o în realitate, iar blogul e un fel de must în munca lor actuală. Sunt cei care şi-ar dori mai mult timp pentru cele 24 de ore.
- Apoi sunt cei care scriu pentru trafic. Fără a scoate vreun ban. Cei care ştiu că e bine să scrii cât mai multe posturi pe zi. Care ştiu ce-i aia SEO şi-l înjură pe zoso. Cei care delcară că online-ul românesc e un rahat puţitor, dar trag niscaiva speranţă să-i bage şi pe ei careva în seamă. (eu aş zice că e mai mult gălăgios decât puţitor, şi asta din cauza agitaţilor de gen)
- Când hobby-ul devii tu însăţi/însuţi. Când gândurile ţi se proiectează pe lumină. Când te loghezi chiar şi pentru două fraze, indiferent de cât (n-)ai dormit. Când te enervează baba din metrou şi îţi aşezi un text în capul tău ca topic. Când îţi râde-n nas o doamnă chioşcăreasă cu mai puţină scoală decât toate vacanţele tale, la un loc. Când îţi vine să pici cu ceară, să calci cu maşina, să împarţi pumni şi bobârnace. Ne place, fiindcă ne jucăm. Cu cuvinte, cu imagini, cu stări şi cu emoţii. Ne construim o realitate paralelă, echivalabilă cu cea a jocului din copilărie. Unde toţi ascultă regulile tale. Şi nimeni nu îţi ia jucăria. Unde suntem, pe rând, preşedinţi, blonde sau sfinţi. Sunt convinsă că oameni hanicapaţi social pot trece bariere imaginare prin instrumentul blogului. Oameni complexaţi îşi pot descoperi calităţi şi profita de ele. Oameni cu potenţial pot căpăta încredere în sine. Regăsindu-se printre rânduri. Pe blogul personal.
- Şi-aş mai aduce vorba despre cei care suferă deja de oaresce (vezi ghilimelele unde e cazul) notorietate în topuri şi, automat, multă cenzură în scriitură. Sunt ăia pe care i-a concediat şefa, după ce a citit pe blog că îi mirosea gura a mortăciune. Sau şeful despre prestanţa lui jenibilă în anumite situaţii mai…scoase din context. Sunt cei care nu-şi mai postează toate gândurile de riscul supraexpunerii la judecata colectivă. Cu consecinţe la nivel individual. Aici e vorba, în primul rând, de cei aflaţi deja în lumina reflectoarelor. Cei care au de conservat o imagine sau de demolat nişte prejudecăţi.
Eu nu întreb de ce ai început. Căci eu însămi am început multe si-am terminat puţine. Eu întreb de ce ai continuat.
Alinush
Sa pornesti nu e mare lucru. O poti face din 1000 de motive. De ce nu renunti, e intrebarea adevarata.
Simona
a ajuns sa aiba valoare sentimentala, sa fie parte din mine si din ce fac, e mijloc de comunicare atat directa si indirecta, dar mai ales pentru ca imi e drag.
+multe altele
Nicu
Am un ultim post in care-mi pun problema “de ce ne facem blog” tu aici iti pui problema ” de ce continuam sa avem blog?”..sau “de ce nu renuntam in a avea un blog”. Pai toti vrem acelasi lucru..si cei care suntem la inceput si cei care nu renuntam.Vrem sa fim cititi, auzit, intelsi, criticati…dar cel putin cititi si comentati.
Inca mai cred in ideea emisa acolo, ca sita e rara si unii se cern prematur, altii pe parcurs.Mai devreme sau mai tarziu toti ..sau ma rog mai toti vom pune punct.
Cati Coelho care sunt in acelasi timp si business man-i vor iesi de aici?Putini!! Sa lasam oamenii sa se exprime ..e dreptul lor…
Imi aduc aminte acum de niste scene din Modigliani….cand o gramada de pictori ratati luptau pt un unic tel…de a fi cunoscuti, de a deveni celebri si bogati. Cati au reusi?
copila blondă
Alinush, corect!
Simona, şi mie îmi e tare tare drag! Nu cred că aş putea transforma blondele într-o afacere cu sânge rece.
Nicu, unii au reuşit şi s-au plictisit singuri.
BabyRacy
Genial postul si vad ca repet asta in ce in ce mai des, dar nu pot sa ma abtin cand ceva ma entuziasmeaza intr-atat!:P
pai yo ma cam incadrez la “dar nesiliti de mine” melanj intre subpunctele 1 si 3. Scriu, ca oricum vorbesc si prin somn si tot timpul am ceva pe creieras in derulare sau vreun sentiment latent deep inside, unde, daca ajungi sa stii cum sa le modelezi pot iesi lucruri/articole frumoase. Acum nu pot sa “dau” cu ochiu critic pe propria-mi marfa, ca nu cred ca ar putea cineva iesi din sindromul ciorii care tot cel mai frumos pui are. Stiu ca obiectiv, asta ar fi prin neverland, dar sentimental e foarte prezenta. Iubesc orice vizitator in plus si ma bucura orice comentariu. Sper sa continui ce fac pentru ca imi aduce satisfactii printre telefoane, picaturi de proculin si poze la te miri ce:)
copila blondă
BabyRacy, ti-am zis ca ai un stil oral desavarsit. in cel mai literar sens! >) si mai esti si blonda. (acum, traficul va exploda)
Nicu
@Copila Blonda
E la fel de adevarat. E o chestiune de alegere.Daca nu faci parte din aia care scriu la comanda atunci pot sa zici “cut” cand vrei.
Important e cred sa faci parte din categoria bloggerilor liberi, care scriu ce vor, cand vor si daca vor.
Daca nu mai scrie subsemnatul nu moare nimeni de dorul lui si asta e bine.
Imi permit sa sa concluzionez spunand ca esti bun sau nu, esti citit sau nu, esti comentat sau nu, important e sa fii liber.
copila blondă
Nicu, liber inclusiv de lanţurile pe care singur ţi le poţi crea. Unele dau dependenţă
Nicu
@ Copila Blonda
La ce te referi mai precis?? E un pic cam poetic spus si lasi loc de interpretari.
Baga un post despre asta.Ar finteresant de comentat subiectul
copila blondă
Nicu, se poate ca presiunea publicului să te oblige la diferite chestii. Sau dacă blogul începe să producă, va trebui să-ţi faci lecţiile zilnic.
(eu n-am scris odată vreo 2 zile la rând şi m-a sunat cineva să mă întrebe dacă sunt bine :p )
Nicu
@ Copila Blonda
Captiva propriului succes..asta e. Inteleg, e un echilibru absolut fragil intre a fi un necunoscut cu foame de afirmare si o mica celebritate cu sete de putia linste.
artistu
Dar lectiile facute zilnic dau si dovada de ambitie si dorintza! Asa ca “mica celebritate” de care te bucuri se datoreaza si faptului ca nu ti-ai inselat cutitorii! 😉
copila blondă
Nicu, nu era vorba despre mine. ci despre un exemplu la scară mică pentru a ilustra o idee.
artistu, unde-i celebritatea că o strig de 5 minute şi nu mai apare! :p eu nu îmi fac lecţii. Nu am un algoritm de postare. Când am scris, am şi postat. Când n-am scris, pauză. Uneori postez retroactiv. Dintr-un fel de protecţie personală. Care nu are legătură decât cu mine.
funny stuff
Sincer marea majoritate isi fac blog ori pe sistemu hi5 (adic e in trend sa ne dam filozofi cand noi suntem prosti de bubuim/ sa ne vada lumea ce cool si smecheri este NOT) sau ca sa faca bani visand sa ajunga ca zoso (pe mine unu ma lasa rece individu il consider un looser) astia is 99%
Oeicum majoritatea blooggeri8lor rromani (si deja le fac un compliment zicandu-le blooggeri) is nijte ratati parerea mea si multi is astia care cica is cunoscuti si cititi nu ma refer la gigel care are 10 biz / zi …. dar onlinu rromanesc mai are mult pan ajunge la maturitate asa ca atunci cred ca nu vor mai fi atati deontologi in bloggosfera …
Cam asta e opinia si parerea mea …despre bloggosfera rromaneasca
PS ; 2 exemple de bloggheri calumea Budhha si Bobby si ar mai fi fulgerica (care mai mult posteaza videouri si etc da barim are bun simt sa u se consifere mare scula pe bascula sau sa intre in nuj ce scandaluri idioate) si ar mai fi Cabral care ca bloger lasa o alta impresie (placuta) fata de cea de la TV (mi se pare ca face emisiuni penibile da nah ce nu face omu pt bani 🙂 )
funny stuff
Eu nu miam facut blog inca (tot ma gandesc daca sa imi fac sau nu) pt ca momentan lucrez sa imi dezvolt proiectele online nu am timp de bloage o sa imi fac cand o sa am timp si celelalte proiecte o sa fie la nivelu care il doresc asta daca decid ca nu are rost sa fac parte din rahatu asta plin de filozofi …
Buddha
@Funny Stuff – O idee ar fi să înveţi să scrii, înainte de toate. Asta dacă vrei ca “nivelu care îl doreşti” să fie unul ridicat…
Anca
Am avut o luna intreaga in care nu am scris nimic si am vrut sa renunt. Insa m-am intors si am continuat sa scriu din acelasi motiv pentru care am inceput… placerea de-a scrie si asa cum spunea Cella Serghi, nu pot sa trec prin viata fara sa las o urma, o tresarire, pentru tot ce mi s-a parut frumos si bun… nu imi mai amintesc exact citatul, dar s-a prins ideea.
N-am nici reclame si nu as putea scrie fiind presata de ideea traficului, a competitiei cu altii, mi s-ar parea grozav de obositor si nici timpul nu mi-ar permite un asemenea lux.
Regret totusi ca nu pot scrie ce si cat as vrea fiindca am zilele atat de incarcate cu altele mai importante:(
BabyRacy
@Copila blonda – merci, merci!
@Funny stuff – esti cam radical, nu crezi? invata sa te destinzi and lok around, parerea mea:)
BabyRacy
*look
Bogdan
Observ ca lumea a fost foarte receptiva la acest articol. Interesant. Nu am stat sa citest toate commenturile, de fapt nu stiu exact daca am citit unul complet, in schimb am citit articolul. Eu persona l, imi intretin blogul, pentru a ajunge la 70 de ani si sa sstau sa citesc ce debitam odinioara, il intretin pentru ca stiu sigur ca exista cel putin o singura persoana care il citeste in mod regulat si pentru acel cititor satisfacut de ceea ce scriu eu, cred ca s merita efortul de a scrie articole pe blog. Il pot privi ca pe un hobby, nu ca pe un business sa uca pe o obligatie. Nu ma obliga nimeni sa tin blogul, nu scot niciun ban de pe urma lui si sunt cu muuult departe pana a face acest lucru, dar sincer sa fiu nici nu stiu daca are rost sa ma chinui. Scriu pentru ca vreau si nu ma cenzurez.
diana
la mine e simplu 🙂 s-a transformat in business. faceam modificari din rochiile mamei pt mine, faceam poze care le puneam pe net, si aveam aprecieri multe multe + comenzi. asa am hotarat sa incep sa fac haine. am invatat sa cos, am cumparat materiale si am facut o ‘colectie’. nu a trecut nici un an de atunci si acum am clienti, comenzi o groaza, am facut deja si rochii de mireasa, si blogul s a transforat din ‘de moda’ in ‘despre ceea ce am ajuns sa fac’ 🙂 e fun 🙂
FuckYouTovarasi.blogspot.com
Cum adica sa te oblige sefu ?!?
Blogurile mele fac parte din politica mea de PR.
copila blondă
funny, cu succes mă încadrezi în rahatul ăsta plin de filozofi. cred că tocmai ai întrecut măsura.
Anca, într-adevăr sunt unele lucruri importante care îşi au originea pe blog. Ştiu eu ce vorbesc 🙂
Bogdan, dacă persoana aia una te cunoaşte sau este influenţată de ce scrii, deja trebuie avut grijă 😉
diana, congrats! am intrat pe blog şi tu chiar eşti spirit de artist! superbă rochiţa de mireasă 🙂
FYT, deci, te-am încadrat şi pe tine undeva. şi, da, chiar am auzit. A avea un blog ţine de orice job din comunicare. Believe it or not. Btw, e prima dată când comentezi aici! 🙂 welcome!
funny stuff
Blonda …. nu am intrecut nici o masura am zis doar cum is lucrurile tu stii de ce scrii si in care te incadrezi …
Eu am vb la general asa despre bloggheri …
Tu nu stiu de ce scrii si nu imi pasa macar nu scrii ca altii 5 posturi asa de dragu de a fi …
Buddha : Eu scriu cum scriu stiu cum scriu dar nu am pretentia ca sunt vre-un deontolog … si nici nu ma pasioneaza …
morbo
http://morbola2litri.blogspot.com/2008/11/chef-de-scris.html
Buddha
@funny stuff – ok, ni-ci pe mine nu m-ă intereseaz-ă pasiunile tale, însă gramatica este materie obligatorie în şcoal-ă
morbo
a, funny stuf, da.pe langa ce am scris la mine, DA! ma recunosc in chestia cu filozofii. cu precizarea ca n-are legatura cu vreun trend, eu m-as fi dat filozof si daca eram singurul cu ideea.