În afară de faptul că dormisem nici 15 ore în ultimele 4 zile şi că aveam o dispoziţie căcăcioasă, mai şi ploua afară.
Iar în dimineaţa de mers la Preselecţie -cum nu era să mă prezint în obiectul vestimentar favorit, pijamaua – constat că e frig afară şi vreau maieu. Ciuciu maieu, îmi luasem doar un tricouaş de bumbăcel care la momentul ala mă enerva puternic pentru că era lărguţ croit şi nu stătea lipit de şale. Care dacă…mă-nţelegeţi nu stă unde trebe la şale, se instalează frigu-n oase şi îngheţul la neuroni. Tâmpit moment. Ameţită copilă.
Rezolv problema, cerşind de la mama, care trebuie să aibă grijă de ea, dar mai întâi de toţi ceilalţi. Noroc că nu suntem mulţi 😉
Mă urc pe tocuri, trag fermoarul, caut sacoul. Bolborosesc ceva de sănătate, mă enervez numa’ bine să mă trezesc de tot şi cerşesc tot de la mama o salvare. Noroc că e ea slăbuţă şi cu gusturi bune. M-am înfăşurat în haina ei şi-am luat-o la pas.

Cel mai rău mi-e ciudă când n-am pe cine da vina.