Un weekend prelungit. Indefinit prelungit. Pentru ca raman amintirile care doboara granite temporale. Si pozele care anuleaza limite in memoria de scurta durata.
Nu credeam ca Budapesta e atat de frumoasa. Parca mirosea a aristocratie. Si e si curata, pe deasupra. Nu are rost sa aduc vorba de comparatii cu al nostru mandru Bucuresti, care nu e inca in Europa din punctul meu de vedere. Si nu numai al meu. Da asta e politica si nu discut. Punct.
Parca ascunde ceva. Un ceva idilic ce te invita sa-l descoperi. M-a impresionat mult in putinul timp respirat acolo. Si vorba aceea, frumos loc, pacat ca e locuit. :((
Prejudecati nu posed. Sau asa imi place sa cred. Imi duc existenta linistita, chiar fericita din cand in cand 😉 tolerand homosexuali, martori ai lui Iehova &Co. Atata vreme cat nu se intersecteaza cu raza mea de miscare, nu ma deranjeaza. [Dar n-au de ce sa mi se arate copiilor la TV , prin piete si afise, ca o reclama la inghetata cu topping in miez de iulie. Am si eu limitele mele. Asta, insa, e alt film]
Revenind, ma zgaria pe timpane limba lor, din care nu am reusit sa culeg nici macar un buna ziua sau multumesc, cum se obisnuieste din politete fata de tara gazda pe care o vizitezi. Si m-au disperat toti cei necunoscatori de limba engleza!!! Unde credeam ca engleza nu mai figureaza pe lista limbilor straine, in preafrumoasa Ungarie e un lux sa dai de un cunoscator fie si la Mc Donalds’!!! La noi, probabil 3 din 4 oameni de pe strada iti pot raspunde la o intrebare pusa in engleza. Fie pe limba gimnastica, fie pe o englezo-romano-germano-franceza, pana la urma te fac sa pricepi ce vor sa spuna. Si al 4lea din astia de pe strada e probabil un mosuc, trecut de febra “The young and the restless”. Ca astia atata de fain vorbesc in serial, ca imi place si numai sa-i ascult, ca sa-i si urmaresc ar fi prea multe lucruri deodata 😉
Receptionerii hotelului mai rupeau cate un hello si goodbye, ba chiar au inteles cand le-am spus four, three, eight, numarul camerei. Iar intr-o benzinarie, noroc cu un arab tare binevoitor si respectabil vorbitor de lb engleza, ca altfel si la matinala ora de acum ma aflam in acelasi loc incercand sa dezleg misterele frumoasei limbi.
M-au enervat limitele lor de viteza si faptul ca toata lumea le respecta. Mi-a placut autostrada si trecerile la nivel de cale ferata, care erau cu adevarat la UN SINGUR nivel si nu ca pe la vecini, la nivele diferite, de diferite adancimi si altitudini. Numai bune sa lasi masina in service si sa gasesti motiv de intarziat la serviciu. Ca romanul tot cu pauza de tigara si prelungirile ei ei mai prieten decat cu munca si punctualitatea matinala.
Mi-a placut curatenia orasului si laleaua din vaza. Vederea spre Dunare si verdele perdelelor. Cafenelele cochete si magazinele aranjate. Cladirile renovate si florile plantate.
Impresionant a fost Domul si barbatul care ne-a aratat subsolul cu morminte. Imi amintesc un miros apasat de marmora rece. Si dismorfismul figurii sale in contrast cu amabilitatea lui dezinteresata. Recunosc ca mi-a fost putin teama, cand individul ne-a propus sa ne arate incaperea de la subsolul cladirii, unde este inmormantat fotbalistul puskas ferencz. Nu va imaginati ca eram singurii turisti in cautarea senzationalului. Dar intr-un mormant senzationalul nu isi mai gaseste locul.
Recunosc ca am uitat sa ma incred in oameni, si uite, unii pot fi lipsiti de intentii ascunse. Recunosc ca am uitat sa citesc in irisul celuilalt, dar poate e periculos sa ne citim unii altora sufletele oglindite. Recunosc ca aveam grija fiu eu cea care trage usile in urma noastra, asigurandu-ma astfel ca nu va suci brusc cheia ca in filmele de groaza. Recunosc ca in capul meu a fost un fel de aventura toata interactiunea asta, recunosc ca m-am bucurat sa-i trezesc un zambet omului pe chip, recunosc ca i-am multumit in repetate randuri.
Shopping? Cat incape intr-o dupa-amiaza de vineri. Cat incape in patru maini insetate. Cat incape in programul unui turist de weekend. Ca la Sfanta Vineri din poveste, nici prea mult, nici prea putin, numai cat trebuie. Acuma, …cat imi trebuie mie nu se poate defini cu precizie. Si nu e peste tot in mod egal valabil. Si unde mai pui ca suntem 2 😉
Asta ca un fel de scuza jalnica pentru buzunarele dezbracate de continut si mama golita la buzunare … Mereu zice ca ii pare rau ca nu a mai facut un copil!
Mi-a placut pentru ca am stat in stanga in masina, pentru ca am baut cafelutze, pentru ca a ars soarele de primavara. Si am ras cu lacrimi. Si mi-am impartit patul, mi-am facut poze si mi-am deschis ochii. Detalii nu spun, unde am stat, cum m-am petrecut, cu cine m-am adunat ori cum m-am schimbat. Pe astea le gasiti pe blogul ala “private”.
Numai bine.
p.s. detaliu din catedrala Sf. Stefan, ti se facea pielea de gaina! trebuia sa va arat si voua
aikisan
Este orasul meu preferat. Niciodata nu ma satur de el.
Ungurii nu stiu limbi straine iar cand gasesti unul care vorbeste engleze e foarte caraghios.
Enervante limitele, chiar anul trevut am luat amenda pe unul din poduri, dar foarte civilizat!
Ma, e Sf.Stefan!! Ca sunt mai apropiati de noi decat de englezi.
Sa inteleg totusi ca n-ai apucat sa vizitezi prea multe 😀
o blonda cazuta... pe ganduri
am si corectat deja! *blush
cred ca mai am multe de vazut… dar acum stiu drumul, deci de-abia astept sa revin 😉
Shoricika
Nu am ajuns la Budapesta, decat am trecut pe langa in drum spre alte tari. E drept ca la un moment dat, ma gandeam ca ar fi un loc super pentru un week-end, dar cum eu am o chestie pentru unguri si timpul limitat, am preferat sa optez pentru alte destinatii unde sa nu imi fac nervi.
Eu cred ca as fi insistat mai mult pe shopping. Simt ca daca merg undeva si nu imi cumpar ceva (tzoale sau un gadget), parca nu am fost acolo. Asa ca astept ceva detalii despre strazile bune de cumparaturi (daca ai avut norocul sa le gasesti).
Si mai voiam sa iti spun ca mi-a placut laleaua si ca, poate, pentru cateva minute, mi-am dorit sa vad Budapesta 🙂
o blonda cazuta... pe ganduri
iti dai seama ca si eu as fi insistat pe shopping 😉 in 3 ore mi-am achizitionat o bluzita, un ceas si 2 perechi de didashi. eu am plecat multumita. mi-am facut poza pe fashion street, care era in santier. dar ma gandeam ca sa scriu astea ar fi “sa ma dau mare” si nu asta imi era intentia. dar daca ai cerut detalii, ma sacrific… 😉 am stat la 5 stele in inima orasului, pe malul Dunarii. Pentru cateva clipe, mi s-a parut chiar un oras cu ascensiuni spre atributul “romantic”.
oricum, parerea mea e ca orice loc merita vazut, e o experienta in sine.