[intentionat n-am atasat nici o imagine, cine vrea inimioare sa si le gaseasca singur]

Spre deosebire de alti ani, cand toata nebunia lunii indragostitilor ma ingretosa de-a dreptul [egal cum ma prindea -inamorata lesinata ori singura cuc], acum primesc intreaga ofensiva rosie cu alta atitudine. Mai demult,inca vreme inainte de navala armatei de inimi, incepea sa ma inspaimante gandul la cati litri de vopsea rosie se irosesc si la cat de solicitata imi va fi retina, nevinovata si suprasaturata ca si mine.

Feriti-va de magarus si de ofensiva rosie!

Pentru ca sunt peste tot, n-ai cum scapa de ele. Sunt in presa, pe net, pe strada, in supermarketuri, la serviciu si la scoala. In curand vom percepe lumina rosie a semaforului in forma de inima ori ledul de la TV ne va bantui noptile. Fericiti cei daltonisti!
Am vazut zilele astea intamplator intr-un supermarket un “eventual” cadou pentru “eventuala” jumatate [permanenta sau temporara -dovezile de amor dau bine si au efect minune]. Un fel de perna uriasa tapetata cu puf din acela cauzator de alergii la tinerele domnite si neincapator in campul vizual al unui biped binoculat normal. Asta ca sa explic termenul “urias”. Si ca sa nu va mai agresez si eu, va las sa ghiciti singuri mesajul inscriptionat pe hidosenia gigantica. Litere mari, frumos cusute, puternic contrastante, banala declaratie. Oricum, ideea ati prins-o, Doamne fereste sa te pricopsesti cu asemenea monstruozitate! Caci se naste brusc nevoia de a-i ceda plushului locul din patul tau, pentru ca podul ori pivnita sunt crunt jignitoare la adresa prea neinspiratei jumatati facatoare de asemenea cadouri.

Fiecare cu patul lui

In fine, fiecare cu alegerile lui. Mie imi plac paturile largi si iubitii inspirati. Intotdeauna voi prefera ceva mic si dragut, pentru ca dimensiunea cadoului nu trebuie sa reflecte profunzimea sentimentului. Exista gesturi marunte si iubiri adevarate. Si e capcana de gravitate majora sa confunzi cantitatea cu valoarea.

Dar, cum spuneam, anul asta atacul inimioarelor ma gaseste mai “single” ca anii trecuti, dar ma agaseaza mai putin ca niciodata. M-am trezit cautand imagini cu inimi “non-anatomice” pe net, punand inimi la avatar, pe desktop, ba mi-am lipit si pe capul patului. Poate e mult, dar pentru mine, nu mai e obositor .
Au inceput sa ma induioseze formele acelea rosii si rotunde, imaginile pufoase cu norisori albi, pozele cuplurilor hetero in tandreturi. Dau search la cuvinte gen “pink” si “sweet” pe flickr. Si ma intreb unde voi ajunge…cu toata inclinatia asta recent capatata?
Sau poate e doar o forma de manifestare a echilibrului meu interior. Atat de dorit. Atat de cautat. Si acum si realizat. Poate veti rade, spunand, unde atata echilibru intr-o inundatie de rosu sangeriu?! Si nu v-as contrazice.
E rosu. E mult. E sangeriu. Dar perceptia ochiului meu e cu semn pozitiv.

[ma intreba cineva daca ce postez e oglinda vietii mele derulate in mod real. as indrazni sa dau un raspuns. Da, este o proiectie fidela a gandurilor mele, a sentimentelor care ma macina ori imi fura somnul noptile. Dar mereu e vorba de acel moment singular, de acea clipa care ma prinde cu tastatura sub degete. care oricum e bivalent reflectata. pentru ca nici macar eu nu stiu care dintre gemeni genereaza vibratia cordului si care construieste logica frazei. poate nici nu conteaza, pentru ca ei sunt oricum foarte schimbatori 😉 dar fac impreuna o excelenta munca in echipa!]