Am aflat la şcoală despre această metodă relativ nouă. Relativ -pentru că am găsit referinţe pe net datând din 1997, iar la noi în ţară nu se foloseşte deocamdată.

Cât mă pricep eu să explic: se injectează o substanţă în circulaţie, care se acumulează în celulele cu metabolism rapid. (aşa cum sunt cele maligne) Apoi se aplică un fascicol luminos, cu o anumită lungime de undă, care acţionează exact pe celulele marcate. (în celulele sănătoase substanţa dispare în 24 h) Aici determină formarea unui anumit tip de oxigen, care distruge celula malignă.
Astfel, există şanse reale de a “veni de hac” tumorii.
Se naşte problema distanţei de penetrare prin ţesut, care se situează undeva la 1 cm. Ceea ce înseamnă că se adresează îndeosebi tumorilor de pe suprafaţa sau imediat dedesubtul pielii.
Există şi metode de pătrundere pe interior cu un endoscop care emite lumina respectiva, pentru a permite accesul în zone profunde.

Dar indicaţia “uzuală” e în carcinoame şi sarcoame. De aceea, fototerapia este utilizată cu precădere în dermatologie.

Dacă vă interesează detalii, răspunsuri la anumite întrebări, găsiţi aici.