V-ați întrebat vreodată cum e viața de femeie pentru o femeie care suferă de cancer? Dincolo de fricile și durerile fizice, dincolo de părul pe care îl pierde în chimioterapie, de orele pe care le petrece prin spitale. V-ați gândit oare vreodată dacă ea mai are chef să se dea cu parfum? Cu ce scop se mai uită în oglindă? La ce bun, dacă oricum e condamnată într-una din cele mai grele lupte, cea cu moartea. Oare mai are ea chef să se dea cu ruj?
Mi-a venit în Anglia scrisoarea în care mă invitau să-mi fac screening-ul pentru cancerul de col uterin. Probabil că au trecut 5 ani de la ultima analiză și e vremea să o repet. O treabă foarte simplă, un pic neplăcută, dar foarte importantă. Am zis, ok, să-mi fac în România. Ocazie cu care am aflat cu bucurie că avem și noi program de detecție a cancerului de col uterin, vă povestesc pe scurt și din interior, cum a fost el implementat (luați loc înainte, nu e tocmai la ce v-ați aștepta):
