Pentru părinții oricărui adolescent rebel: Să nu-l lăsați singur în acest întuneric e singura lumină pe care o puteți aprinde în vreun fel (p)

Ce nu știți despre mine e că am dus multe lupte în liceu. Ceva s-a întâmplat, un băiat mi-a frânt inima și toată încrederea pe care o construisem în ani s-a dus.
Știam că sunt deșteaptă, de asta nu m-am îndoit nicicând. Dar eu voiam să fiu slabă și nu eram deloc.

Îmi doream să mă îmbolnăvesc ca să slăbesc. Dacă m-aș fi îmbolnăvit, ar fi fost simplu și precis. Rupeam forumurile de an0rexice încercând să învăț boala asta pe de rost. Fetele mâncau vată și-și ascundeau mâncarea sub unghii în spital. Făceau sport când părinții credeau că dorm. Mestecau mâncarea, după care o ascundeau după măsele undeva. Mi se părea sinistru așa, dar adoram claviculele lor ieșite în relief. 
Rupeam comentarii la română, fusesem olimpică, dar boli n-am asimilat, deși cel mai mult mi-am dorit.

Faptul că nu eram slabă m-a distrus. O țin minte pe mama cum a venit acasă cu un teanc de cărți într-o zi.
Nu mai știu cum să te ajut și mi-e incredibil de ciudă, să știi. Eram într-a zecea și ea ajuta sute de pacienți, dar pe fiica ei nu putea. E groaznic de frustrant, mi-a zis atunci. Să nu pot face pentru tine nimic.

-Ce complicată e mintea mea.
-Da, chiar așa e.
Mama niciodată nu mă contrazicea. Când eu ziceam că-s grasa graselor, ea nu-mi zicea că-s zâna zânelor. Când eu ziceam că-s proasta proastelor, ea nu-mi zicea că-s deșteapta pământului. Am apreciat asta la ea. Că mă lăsa să fiu, deși acum înțeleg în câte feluri se rupe o inimă de mamă când cineva îi insultă propriul copil, mai ales când e însuși copilul care-și bate joc de el.

-Poate cititul e un început bun. Un capăt de ață, simt că avem nevoie să pornim dintr-un loc, zicea ea.

Puțini știu, dar mama n-a avut un adolescent cuminte și ascultător. Mama a avut un adolescent care a suferit înfiorător. Și ea nu și-a băgat capul în nisip pe sistemul struț, ci a stat acolo, cu mine, în linia întâi. Când mi se făcea poftă de nebunii, venea cu mine la cumpărături. Când mi se făcea de cure de slăbire, renunța la ciocolată și ea. Când îmi cumpăram haine în care să mă ascund, nu mă certa. Nu mă complimenta. Doar venea. Să fie acolo cumva, că mai multe nu ar fi putut face decât să ridice un mare zid între noi și asta nu voia.

M-am tot gândit. Nu cred că ar fi fost ceva ce să-mi spună cineva care să mă facă să mă răzgândesc în vreun fel. Ăstea-s lucruri pe care să le simți. Mama n-a ținut cură de slăbire în viața ei, părinții mei nu-s și nu au fost niciodată obezi, acest subiect pur și simplu nu a existat în casă la noi. Nu știu de unde mi s-a tras. Dar mi-ar fi plăcut să pot pune mâna pe ceva de ajutor, pe vremea aia nu erau resurse, nimic în afară să numeri câte calorii sunt într-un ou.

Singura carte despre depresie pe care o aveam fusese cadou de la prietena mea cea mai bună, care mă observa. Semnele erau evidente și pentru ea, deși nu știam pe vremea aia că se numește așa sau așa. Dar era o carte bisericească, într-un limbaj sinistru, de aș fi citit la fel de bucuros o carte în chineza veche, pe cuvânt. 

Lipsa încrederii în mine m-a făcut să pierd o mulțime de lucruri faine la 18 ani. Pantalonii scurți. Bluze fără mâneci și fără sutien. Rochii vara, când e cald. Ieșiri cu prietenii la ștrand. Inclusiv îmbrățișări cu vreun băiat. Nu voiam să mă atingă nimeni, de teamă să nu-și dea seama că sunt ca o vată pe băț. Mai mult vată și foarte puțin băț.

Pentru mine, lucrurile s-au schimbat radical după ce-am avut copii. Știu, îngrozitor de târziu. Întâlnirea cu soțul meu a fost vindecătoare și ea, dar copiii mei au produs SCHIMBAREA. Doar că aveam aproape treizeci de ani deja.

Pentru copiii de azi aș vrea să nu aștepte atât. Fiindcă azi e diferit. Azi avem resurse. Azi avem specialiști. Avem și experiență, deci să îi folosim.

V-am spus prin ce am trecut eu ca exemplu și ca sfat. Nu împingeți copiii să fie extroveriți, dacă ei sunt timizi. Nu-i obligați să se îmbrace cumva, dacă ei vor diferit. Să fii alături de el și nu împotriva lui e cel mai important lucru pe care-l puteți face pentru un adolescent. Nici el nu știe exact ce simte și de ce. Să nu-l lăsați singur în acest întuneric e singura lumină pe care o puteți aprinde în vreun fel.

Iar dacă vreți să aflați mai multe despre cum să vă pregătiți pentru adolescență sau despre cum e mai bine să acționați deja, să știți că există programul educațional Dove – Ai încredere în tine. E deschis tuturor și gratuit, nu vă speriați. E un program care își propune să crească și să consolideze încrederea în sine a copiilor și adolescenților. 

Până în prezent, proiectul a ajuns la peste 69 de milioane de tineri din 150 de țări, iar începând cu 2021 este implementat și în România. În acest prim an de implementare, programul Dove a ajuns la peste 20.000 de adolescenți din țară, cu ajutorul partenerilor World Vision și Wellbeing Institute. Începând cu toamna anului trecut, programul este sprijinit de către Ministerul Educației pentru a putea fi implementat la nivel național.

Sunt realizate training-uri periodice pentru profesorii din toata țara, mi-a și scris cineva că a participat. Astfel încât tot mai mulți dintre cei care predau la gimnaziu să poată includă în discuțiile lor cu adolescenții si temele din program. Altfel își schimbă perspectiva un puști, când aude niște lucruri constructive de la profii lui. Peste 4.000 dintre ei au beneficiat de resursele programului Dove – Ai încredere în tine până în prezent.

Pe 20 octombrie, de la ora 19.00 va avea loc un astfel de training pentru părinți. Toți cei care doresc să participe se pot înscrie la acest training online, susținut de Domnica Petrovai, psiholog clinician și psihoterapeut.

Domnica Petrovai nu e de ratat, promit. O știu de mulți ani și o urmăresc cu interes. Am mai scris despre ea, e psiholog serios și cu ani de experiență. Mergeți cu toată încrederea.

Despre ce va fi training-ul pentru părinți?

• Despre importanța încrederii în sine pentru copii, cum afectează lipsa încrederii în sine viața de zi cu zi a copiilor
• Cum putem să le oferim incredere copiilor, în calitate de părinți, pe baza resurselor puse la dispoziție de Programul Dove – Ai incredere în tine

Training-ul e deschis și gratuit, e nevoie doar să vă înscrieți aici:

Și să dați de veste altor părinți, puteți să o faceți și în privat, dați mesaj sau distribuiți către orice prieteni cu copii începând de la 10-11 ani, care se confruntă cu rebeliuni, cu filtre fără număr pe Instagram, cu o confuzie de valori și alte lucruri mai complicate care nu vor fi numite aici. Faceți tot ce puteți să îi și să vă salvați. Pentru copilul tău mergi până la Cer. Și ține minte să rămâi mereu de partea lui. My 2 cents.