În anul întâi de facultate, eram zilnic în club (pardon, noptic), iar când rămâneam în cămin, stăteam în poveşti până dimineaţa. Iar acelea erau nopţile în care ne odihneam. Dar când suna ceasul la 7, eram în două picioare şi o luam de la capăt. Nu cu plăcere, nu mă înţelegeţi greşit, dar cu putere. Somnul de 3-4h/noapte în mod regulat nu era ceva ieşit din comun pentru studenţi, căci, pe vremea aia, cafeaua avea un efect. Deşi nu cred că m-am apucat de ea până în prima sesiune.
Trei ani mai târziu, ne plâneam ca moşii, nu de dureri de şale ori oboseli, ci de lipsa cauzelor producătoare. Deja nu mai aveam chef să obosim dansând până dimineaţa la 4. Când cafeaua a devenit pretext de poveşti, nu numai de ţinut pleoapele despărţite, priorităţile s-au redefinit în vieţile noastre la fel de studenţeşti. Nu dormeam mai mult nici pe vremea aia, doar ne zbenguiam mai puţin. Însă după o noapte pierdută nu dormeam până la amiaz (în cămin era imposibil să faci aşa ceva), dar nici nu eram buni de nimic vreo 3 zile.
Astăzi, când vârsta şi entuziasmul diferă,iar responsabilităţile sunt net superioare, valoarea nopţilor noastre a crescut. Din păcate, nu direct proporţional cu entuziasmul de la trezire.
Bună dimineaţa şi o săptămână frumoasă s-aveţi! Şi multă grijă de nopţile dumneavoastră.
Costin
Mie mi`a zis cineva ca o sa apuc sa dorm cand mor.
copila blondă
auleu, asta nu mă motivează deloc luni dimineaţa 😛
Roua
Neata, copila. Mie.mi place sa cred ca noptile nedormite sunt nopti piedute…sau castigate, in lupta cu mine 🙂
tequila
Si de-acum, valoarea noptilor o sa tot creasca… 😀 😉
copila blondă
Roua, imi amintesti de Mark Twain: time you enjoyed waisting is not wasted time 😉
Tequila, de asta ma tem si eu!
Klara
Din punctul asta de vedere, mereu am fost o baba. 🙂 Nu am putut sa stau treaza pana dimineata pentru nimic in lume. Daca pierdeam o noapte, 2 zile eram ametita si nu eram buna de nimic.
Dupa ce se va hotari fii-miu sa vina pe lume (nu, inca nu s-a hotarat, tot 2 in 1 sunt) va trebui sa incep sa ma obisnuiesc sa fiu fresh chiar si dupa o noapte mai “scurta”.
boby
energia si vitalitatea din tinerete se micsoreaza cu alergatura prin viata.Suntem ca niste tornade.Ne nastem, absorbim tot, lasam urme , iar apoi “plecam un pic” sa ne odihnim.O saptamina minunata sa ai cu mii de raze de soare!
Prusu Ana Cristina
Nici chiar asa :)) pe timpurile alea cand eram la liceu mie imi placea sa dorm destul de mult noaptea:)), nu prea pierdeam noptile:D
Andrei Răduţu
Frumos povestit. Asa este. Amintiri :).
Ioana
Mi-ar fi placut sa stau in camin. Macar un an, asa. Intr-o camera de maxim 4. 🙂