Una dintre chestiile care mă speriau în UK, în perspectivă, era că învățământul de calitate costă foarte mult. Și că nu ne vom permite să ne trimitem copilul acolo unde își va dori și unde va merita să studieze. Și nu-mi veniți acum cu milioanele de lire pe care le câștiga bărbatu-meu, nici nu mă trimiteți să mai vând o geantă și să-i plătesc semestrul copilului la școală. Nu e cazul, habar n-am dacă ar fi fost vreodată, chiar dacă am fi rămas acolo. Experiența altor colegi (atât ai mei cât și ai lui) ne-a dat niște indici de speranță și ne-au trimis urgent să ne luăm jucăriile și s-o pornim spre Românii mai calde și mai frumoase.
