A început era mâncatului pe sub ascuns. De la o extremă la alta. Mai nou, Broscuțul nostru, care crește într-o zi cât alții într-un an și care mănâncă într-o zi cât n-aș fi crezut că încape într-o burtă de bebeluș, copiază atât de bine ce vede în jur ( și, mai ales, la mine) încât e ceva de groaza lumii. E super simpatic și haios, doar că încep să mă simt ca la Big Brother, de parcă e mereu cineva cu camera pe mine. Ochișorii lui observă, analizează și copiază totul într-un singur pas rapid.
